Filotei Leșcinski

Sfântul Ierarh Filotei Leșcinski (în schimă Teodor, aproximativ 1650-1727) a fost din 1702 mitropolit al Siberiei și al Tobolskului, trimis de țarul Petru I să cârmuiască o eparhie întinsă de la Urali până la Oceanul Pacific. Născut în Ucraina, a fost nevoitor la Lavra Peșterilor din Kiev, apoi păstor, misionar și zidor de biserici în Siberia. A adormit la Tiumen în 1727 și este cinstit în Soborul Sfinților Siberieni.

Originea și începuturile

Fiodor Leșcinski s-⁠a născut în jurul anului 1650, la Krolevets, într-⁠o familie nobilă din Mica Rusie. Unii autori de azi îi dau drept părinți pe marele vistiernic și subcancelar al coroanei, Bogusław Leszczyński, și pe Anna von Dönhoff și numele de botez Rafail, dar aceasta este o născocire. Fiu de catolici ereditari, din elita conducătoare a Poloniei, nu ar fi putut intra într-⁠o școală ortodoxă și apoi sluji ca simplu preot într-⁠o parohie ortodoxă, iar în genealogiile familiei Leszczyński nu se află o asemenea persoană.

A primit educația la Academia Mohiliană din Kiev. După studii s-⁠a căsătorit și a slujit câțiva ani ca preot de parohie, dar, rămas văduv, a intrat la Lavra Peșterilor din Kiev, unde s-⁠a tuns monah. Pentru rara lui evlavie, pentru deosebita lui experiență și pricepere în treburi, a fost ales după un timp econom al Lavrei. Apoi a fost înălțat la slujba de egumen al mănăstirii Bransk-⁠Svensk, cu rangul, după unele date, de arhimandrit, după altele de ctitor, fără să fie scutit de îndatoririle de econom al Lavrei.

Mitropolit al Siberiei

În împlinirea decretului țarului Petru I din 18 iunie 1700, a fost hirotonit mitropolit al Tobolskului și al Siberiei la 4 ianuarie 1702, la Novgorod, și trimis la Tobolsk împreună cu mai mulți monahi învățați. Hirotonia au săvârșit-⁠o mitropolitul Ștefan (Iavorski), Sfântul Dimitrie al Rostovului și mitropolitul de Laodiceea Partenie Neboza.

Mitropolia Tobolskului se întindea atunci de la Munții Ural până la Oceanul Pacific și de la Oceanul Înghețat de Nord până la stepele kirghize și Daurii, deci cam zece mii de verste în lungime și trei mii în lățime. Eparhie separată pentru Siberia răsăriteană s-⁠a înființat abia în 1721, după retragerea definitivă a lui Filotei. Toate treburile de conducere le-⁠a purtat personal, fără ajutoare, în afara intervalului 1707-1714.

În 1703 a căpătat de la Petru I îngăduința să deschidă la Tobolsk prima școală parohială slavo-⁠rusă din Siberia, pe când astfel de școli existau doar la Kiev, Moscova, Cernigov și Rostov. Până în 1704 a lărgit catedrala Sfânta Sofia din Tobolsk și a făcut în ea o catapeteasmă sculptată, cu o mie de ruble cerute de la Petru. În același an a întemeiat primul cor bisericesc, din cazaci surghiuniți în Siberia.

Misionarul

Din 1705 a început răspândirea Ortodoxiei în Siberia. A trimis, sub arhimandritul Martin, prima misiune în Kamceatka, dar încercarea nu a izbutit, din pricina vrăjmășiei populației față de cazaci. În 1706, la porunca țarului, a trimis misionari să boteze triburile ostiace, dar nici atunci rezultatele nu au fost mari.

Între 1711 și 1715, primind schima și fiind în al șaptelea deceniu de viață, s-⁠a ocupat personal de misiune printre triburile necreștine ale eparhiei, nimicind sistematic obiectele de cult păgân și propovăduind Ortodoxia, cu mare izbândă. În 1715, la moartea Sfântului Ioan al Tobolskului, țarul i-⁠a pus iar în seamă conducerea eparhiei. Ascultând de voia țarului, s-⁠a întors în 1717 la Tobolsk, dar nu a părăsit lucrarea misionară și a botezat personal mai multe triburi ostiace. A cârmuit eparhia până în 1720, când Petru I l-⁠a lăsat, fără voia lui, să iasă la pensie. De atunci și până la sfârșitul vieții a continuat să propovăduiască Ortodoxia.

Adormirea și rodul lucrării

A adormit la 31 mai 1727, în mănăstirea Sfintei Treimi din Tiumen, unde a fost îngropat în fața intrării în catedrală, pentru ca, după cum spune testamentul său, trecătorii să calce în picioare țărâna lui. Mai târziu, peste mormânt s-⁠a făcut o piatră de marmură, cu portretul lui.

În cei douăzeci și cinci de ani de păstorire, numărul bisericilor din Siberia a crescut de la 160 la 448, iar la zidirea a treizeci și șapte dintre ele a luat parte personal. A refăcut în piatră mănăstirea Sfintei Treimi din Tiumen, ruinată de un incendiu, cea dintâi mănăstire de piatră din Siberia, pentru care a cerut o îngăduință specială de la Petru I, fiindcă atunci construirea de clădiri de piatră în Rusia, în afara Sankt-⁠Petersburgului, era strict interzisă. Prin străduința lui, Biserica a primit întinderi mari de pământ în Siberia, ca să-⁠și întărească situația economică, și au fost înlăturate multe piedici birocratice care stânjeneau mersul liber al clerului.

Cinstirea

Sfântul este pomenit în Soborul Sfinților Siberieni, la 10 iunie după calendarul vechi (o sursă dă 10 iulie). Moaștele lui se păstrează, după povestire, la mănăstirea Sfintei Treimi din Tiumen. În 2007, aproape de mănăstire, s-⁠a ridicat un monument, o grupă sculpturală înfățișând pe mitropolit în veșminte de slujbă, înconjurat de ostiaci și voguli în straie naționale. Lângă el s-⁠a amenajat un scuar al Sfântului Filotei. Sfântul este și personaj în romanul „Tobol” al lui A. V. Ivanov (2017).