Ioan al Tobolskului

Sfântul Ierarh Ioan, mitropolitul Tobolskului și al întregii Siberii, a fost un cărturar, poet și misionar de neam ucrainean, născut în 1651. A fost arhiepiscop al Cernigovului și apoi misionar în Siberia, unde a adormit în 1715. Este prăznuit la 10 iunie, ziua adormirii sale, iar din 1984 în această zi se face și pomenirea tuturor sfinților Siberiei.

S-⁠a născut în decembrie 1651, la Nejin, ca fiu al nobilului Maxim Vasilkovski, care s-⁠a mutat apoi la Kiev și a luat în arendă mori și pământ de la Lavra Pecerska, și s-⁠a făcut cunoscut prin danii pentru zidirea multor biserici. Mama lui se numea Eufrosina. Familia, cu mulți fii, a fost sub ocrotirea hatmanului Ivan Mazepa. Despre copilărie nu s-⁠au păstrat știri, în afară de ce spune el însuși, în scrierea „Călătorul”, că din tinerețe a adunat o mulțime de cărți ca pe o bogăție scumpă. A studiat la Academia din Kiev, iar după absolvire, în 1673 sau 1675, a rămas acolo profesor de poetică, retorică și latină. În 1676 a primit tunderea în monahism la Lavra Pecerska din Kiev, iar în 1678 era acolo administrator. Curând a fost trimis la Cernigov, unde a predat latina. Ca arhiepiscopul Teodor de Uglici dorea un urmaș, l-⁠a numit în 1695 arhimandrit al mănăstirii Eleț. După adormirea lui Teodor, în 1696, Ioan a devenit în 1697 arhiepiscop al Cernigovului. În păstorirea lui a întemeiat Colegiul din Cernigov, chip al seminariilor duhovnicești, și a scris proză și poezie. Cea mai cunoscută lucrare a sa este „Iliotropion” („Floarea-⁠soarelui”), tradusă și adaptată din latinescul iezuitului german Jeremias Drexel. Cartea învață că sufletul trebuie să se întoarcă mereu spre Dumnezeu, cum se întoarce floarea-⁠soarelui spre soare. Mai este autorul unei mari lucrări poetice închinate Maicii Domnului, din 1707, cu aproape douăzeci și trei de mii de versuri.

În 1711, din porunca țarului Petru cel Mare, a fost numit mitropolit al Tobolskului și al întregii Siberii, în locul mitropolitului Filotei. Acolo s-⁠a ocupat de școli și de misiune între popoarele necreștine ale Siberiei, ale căror locuitori erau încă păgâni în mare parte. A adus obiceiurile Bisericii din Ucraina, chemând zugravi de icoane din Ucraina să împodobească bisericile și mănăstirile din Tobolsk și din Tiumen. În 1714 a organizat misiunea rusă de la Beijing. După tradiție, i-⁠a prevestit țarului Petru izbânda asupra suedezilor. Încă din viață era socotit sfânt de localnici.

Pe 10 iunie 1715 a slujit ultima Liturghie, apoi a poftit clerul și pe săracii orașului la masă, pe care i-⁠a slujit el însuși, și s-⁠a retras în chilie, unde a adormit în pace, în rugăciune. După adormire s-⁠au spus multe minuni la mormântul lui. A fost cinstit ca sfânt în Siberia, iar în 1916 Biserica Rusă l-⁠a canonizat pentru cinstire în toată Biserica, ultima canonizare din epoca sinodală. Pomenirea lui se face și în a treia duminică după Rusalii, în Soborul sfinților din Galiția și în cel al sfinților din Bryansk. Este strămoș îndepărtat al Sfântului Ioan de Shanghai și San Francisco, care îi poartă numele.