Etheldreda de Ely

Cuvioasa Etheldreda din Ely (Æthelthryth, Audrey) a fost prințesă a Angliei de Est, regină în Northumbria și stareță la Ely, în veacul al VII-⁠lea. S-⁠a născut în 636 și a murit la 23 iunie 679. Este una dintre cele mai cunoscute sfinte anglo-⁠saxone, numită de Beda „maica multor fecioare”. Este prăznuită la 23 iunie.

Familia și căsătoriile Etheldreda s-⁠a născut, cel mai probabil, la Exning, lângă Newmarket, în Suffolk, ca fiică a regelui Anna al Angliei de Est. Surorile ei, Seaxburh și Wendreda, ca și Withburga, au întemeiat și ele mănăstiri. În jurul anului 652 a fost măritată cu Tondberct, căpetenia gyrwilor de sud, dar a păstrat tot timpul făgăduința fecioriei pururea pe care o făcuse mai înainte. Soțul ei, om evlavios, i-⁠a respectat voia. La moartea lui, în 655, ea s-⁠a retras în insula Ely, pe care o primise de la el ca dar de nuntă.

În 660 a fost măritată din motive politice cu Ecgfrith al Northumbriei, care avea doar paisprezece sau cincisprezece ani. După ce a urcat pe tron, în 670, ea a voit să intre în monahism. Aceasta a stârnit cearta dintre Ecgfrith și episcopul Wilfrid de York, care era duhovnicul ei. După o relatare, regele consimțise la început să rămână ea fecioară, dar în jurul anului 672 a cerut episcopului să-⁠i recunoască drepturile de soț. Wilfrid l-⁠a convins totuși să o lase să trăiască o vreme în pace ca soră la mănăstirea Coldingham, întemeiată de mătușa regelui, Æbbe. În cele din urmă, de teama de a fi luată cu forța, a fugit spre Ely cu două monahii. Nu au fost prinse, fiind ajutate, după tradiție, de creșterea apei.

O altă variantă a legendei spune că a poposit la un loc numit Stow și s-⁠a adăpostit sub un frasin care a crescut minunat din toiagul ei înfipt în pământ. Ecgfrith s-⁠a căsătorit apoi cu Eormenburg și în 678 l-⁠a izgonit pe Wilfrid.

Starețiile la Ely În jurul anilor 671 sau 672 a ajuns stareță la Ely, iar în 673 a întemeiat acolo o mănăstire dublă, cu o biserică. Aceasta a fost distrusă de danezi în 870, iar pe locul ei a fost începută mai târziu catedrala.

Moartea și moaștele După Beda, a murit de o tumoare la gât, pe care o socotea trimisă de Dumnezeu din bunătate, ca să-⁠i ierte vanitatea de a fi purtat în tinerețe coliere grele. La 16 ani după moarte, în 695, sora și urmașa ei, Seaxburh, a mutat-⁠o din groapa comună în biserica nouă de la Ely. Când mormântul a fost deschis, trupul s-⁠a aflat neatins, iar sicriul și hainele aveau putere de minune. Pentru ea s-⁠a luat de la ruinele romane din Grantchester un sarcofag de marmură albă, care s-⁠a dovedit potrivit. Seaxburh a spălat trupul și l-⁠a învelit în haine noi, apoi l-⁠a așezat din nou în mormânt. După Seaxburh, la Ely au fost starețe nepoata și strănepoata ei.

Cinstirea Biserica Angliei o pomenește la 23 iunie, iar după Cartea de rugăciune comună (Book of Common Prayer) și la 17 octombrie. În Londra, biserica Sfânta Etheldreda este cea mai veche biserică catolică păstrată în Anglia. O parte din moaștele ei se află la Colchester.