Auxențiu al Constantinopolului

Sfântul Nou Mucenic Auxențiu al Constantinopolului s-⁠a născut în 1690 în eparhia Vellas, în Epir, în mitropolia Ioanninei. Tânăr fiind, s-⁠a mutat cu părinții la Constantinopol și a lucrat ca blănar. Mai târziu a lăsat meseria și s-⁠a angajat pe corăbii, ducând o viață păcătoasă. Tovarășii lui turci, glumind, au spus că s-⁠a lepădat de Hristos și s-⁠a făcut musulman; de teamă că vor merge la căpitan, a părăsit corabia și s-⁠a întors în oraș.

Și-⁠a cumpărat o barcă mică și a trăit din ea. Căindu-⁠se de viața de mai înainte, a început să dorească mucenicia. Într-⁠o zi s-⁠a urcat în barca lui un monah, părintele Grigorie de la Mănăstirea Xiropotamu din Athos, căruia Auxențiu i-⁠a mărturisit dorința. Monahul a lăudat-⁠o, dar l-⁠a sfătuit să fie prudent, ca nu cumva să slăbească sub chinuri, și să se retragă într-⁠un loc liniștit. Auxențiu a urmat sfatul, a continuat să muncească cu barca, a împărțit sărăcilor cea mai mare parte din câștig și a trăit ascetic. Se ruga adesea la biserica Izvorul Tămăduirii, cerând putere pentru mucenicie.

Apoi s-⁠a întors pe vechea corabie, unde foștii tovarăși au început să-⁠l bată și l-⁠au târât înaintea cadiului, spunând că s-⁠a făcut musulman și apoi a revenit la creștinism. Auxențiu a răspuns: „Am fost și sunt creștin ortodox; sunt gata să sufăr mii de chinuri pentru Hristos.” L-⁠au bătut cu o vergea de fier, iar sfântul a pierdut un ochi și câțiva dinți, dar a rămas neclintit. Părintele Grigorie l-⁠a vizitat în temniță și i-⁠a adus Sfânta Împărtășanie. Dus înaintea vizirului, care i-⁠a cerut să cinstească islamul, Auxențiu a refuzat și l-⁠a îndemnat chiar pe vizir să se facă creștin. Înfuriat, vizirul l-⁠a osândit la moarte.

După ce s-⁠a rugat pentru toți ortodocșii și pentru lume, a fost decapitat la 25 ianuarie 1720. Două zile mai târziu, creștinii și musulmanii au văzut o lumină cerească strălucind peste trupul mucenicului. Croitorul sultanului, un ortodox pe nume Mihail, a cerut trupul de la sultan, iar patriarhul Ieremia al III-⁠lea a însoțit trupul la biserica Izvorul Tămăduirii, unde a fost înmormântat. După doi ani, când moaștele au fost scoase din pământ, din ele s-⁠a răspândit o bună mireasmă. Capul sfântului se păstrează la Mănăstirea Xiropotamu din Athos. Este pomenit la 25 ianuarie (stil nou; 7 februarie pe stil vechi).