Avdie

Sfântul Proroc Avdie (în forma ebraică Obadia) este al patrulea dintre cei doisprezece proroci mici ai Vechiului Testament și autorul celei mai scurte cărți a Vechiului Testament, de numai un capitol. Numele lui înseamnă „robul Domnului”. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 19 noiembrie.

Sinaxarul Bisericii spune că Avdie era din satul Betharam, aproape de Sihem, și a trăit în veacul al IX-⁠lea înainte de Hristos. A ajuns căpetenie peste casa regelui Ahab, un rege care slujea lui Baal. Avdie însă se temea de Domnul și Îl slujea pe Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, în taină. Când regina Izabela a pornit prigoana împotriva prorocilor Domnului, Avdie a ascuns o sută dintre ei, câte cincizeci în două peșteri, i-⁠a hrănit cu pâine și apă (3 Regi 18, 3-4). Tot el a fost cel care a întâlnit pe Ilie în vremea secetei, pe când căuta cu Ahab iarbă pentru vite, și i-⁠a dus vestea că prorocul va veni la rege (3 Regi 18, 7-16).

Tradiția mai spune că Avdie este căpitanul de cincizeci pe care regele Ohozia l-⁠a trimis să-⁠l prindă pe Ilie. Focul a mistuit întâi două cete, iar Avdie, care a căzut în genunchi și s-⁠a rugat, a fost cruțat împreună cu oamenii lui (4 Regi 1, 13-15). Văzând minunea, a lăsat slujba la curte și l-⁠a urmat pe Ilie, iar mai târziu a primit și el darul prorocesc. A fost îngropat în Samaria, numită în greacă Sebaste.

Părerea cercetătorilor este alta: ei observă că în carte nu se spune nimic despre autor, în afară de nume, și că Obadia era un nume des întâlnit, cu încă vreo doisprezece purtători în Biblie. Cei mai mulți așază cartea la scurt timp după prăbușirea Ierusalimului, în 587 înainte de Hristos, iar unii și mai târziu. Biserica păstrează tradiția sinaxarului, care îl așază în veacul al IX-⁠lea.

Cartea are douăzeci și unu de versete și e îndreptată împotriva Edomului, vecin și rudă a lui Israel (edomiții se trăgeau din Esau), care s-⁠a bucurat de nenorocirea Iudeii și a luat parte la jaf. Avdie vestește că mândria Edomului, cel ce locuiește în crăpăturile stâncilor, va fi doborâtă: „Chiar dacă te-⁠ai ridica ca vulturul, de acolo te voi coborî, zice Domnul” (versetul 4). Prorocul vestește apoi „ziua Domnului” pentru toate neamurile și făgăduiește că pe muntele Sion va fi izbăvire și că „Domnului va fi împărăția” (versetul 21). Tâlcuirea ortodoxă vede în aceste cuvinte vestirea mântuirii neamurilor și a Mântuitorului, Care va ieși din Sion.

Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Avdie la 19 noiembrie. Tradiția iudaică din Talmud spune că era un edomit convertit, urmaș al lui Elifaz, prietenul lui Iov, și îl identifică cu ispravnicul lui Ahab, dar nu toți primesc aceste păreri. În iconografie este înfățișat ca un bătrân cărunt, cu barba rotundă, ținând un sul pe care scrie: „În ziua aceea, zice Domnul, voi nimici pe înțelepții din Edom” (versetul 8).