Aza din Isauria

Sfântul Mucenic Aza din Isauria a fost un militar care a părăsit viața de oștean și a trăit în pustie, unde a făcut multe minuni. A pătimit în vremea împăratului Dioclețian (284-305), în jurul anului 289, în Isauria, în Asia Mică. Niște vânători care îl văzuseră l-⁠au pârât, și au fost trimiși o sută cincizeci de ostași să-⁠l prindă.

Când l-⁠au ajuns în adâncul pustiei, ostașilor li s-⁠a făcut sete și nu găseau apă nicăieri. Aza s-⁠a rugat și a izvorât apă dinaintea lor, iar ei s-⁠au potolit; minunea aceasta i-⁠a făcut pe mulți să creadă în Hristos și să primească sfântul Botez. Sfântul i-⁠a îndemnat totuși să împlinească porunca ascultării față de stăpânire și să-⁠l ducă la eparhul Acvilin. Acolo sfântul și soldații au mărturisit credința creștină, iar eparhul a poruncit să li se taie capetele. Aza a fost legat pe o roată, iar dedesubt s-⁠a aprins un foc, dar flacăra s-⁠a stins îndată; văzând aceasta, soția și fiica eparhului au crezut în Hristos și au fost și ele omorâte din porunca lui Acvilin.

Sfântul Aza și cei o sută cincizeci de ostași sunt pomeniți la 19 noiembrie (stil nou).