Ioasaf Udalov

Sfântul Ierarh Mucenic Ioasaf (în lume Ioan Ivanovici Udalov, 1886-1937) a fost episcop de Cistopol, vicar al eparhiei Kazan, fiu duhovnicesc al schiarhimandritului Gavriil (Zîreanov), împotrivitor al Înnoitorilor și al declarației mitropolitului Serghie, trecut prin surghiun și lagăr și împușcat la 2 decembrie 1937. A fost proslăvit în 2008. Se pomenește la 19 noiembrie (2 decembrie pe stilul nou).

Tinerețea și monahismul

S-⁠a născut la 5 aprilie 1886 la Ufa, în familia unui ceasornicar, negustor după stare. A absolvit școala duhovnicească din Ufa (1900), seminarul din Ufa (1906) și Academia Teologică din Kazan (1910), cu titlul de candidat în teologie. Duhovnicul lui din vremea seminarului a fost schiarhimandritul Gavriil (Zîreanov), iar o înrâurire însemnată a avut asupra lui arhiepiscopul Antonie (Hrapovițki), care l-⁠a tuns monah cu numele Iosif. În 1910 a fost hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah. A fost învățător la școala de păstori din Jitomir, în 1911 ajutor de inspector al Academiei din Kazan, din 1912 egumen al mănăstirii misionare Schimbarea la Față din Kazan și în 1915 arhimandrit.

Episcopul

La 12 iulie 1920 a fost hirotonit episcop de Mamadîș, vicar al eparhiei Kazan, de mitropolitul Chiril și de episcopul Petru (Zverev). Între 1921 și 1922, după arestarea mitropolitului Chiril și izgonirea episcopului Anatolie, a condus vremelnic eparhia. La 12 aprilie 1922 a fost numit episcop de Cistopol, vicar al aceleiași eparhii. S-⁠a împotrivit mișcării înnoitoare. După Paștile lui 1923 a slujit în taină la Kazan, pentru că toate bisericile orașului trecuseră la înnoitori. În 1923 a primit pocăința foștilor înnoitori care se întorceau în Biserica Patriarhală și a rededicat prin rânduială scurtă bisericile care le aparținuseră. Nu a putut însă înregistra administrația eparhială, iar în noiembrie 1923 autoritățile i-⁠au interzis slujbele și l-⁠au arestat pentru scurt timp. În 1924 a fost chemat la Moscova, arestat și închis la Butîrka, apoi eliberat în august. La 12 aprilie 1925 a luat parte la înmormântarea Patriarhului Tihon și a semnat actul prin care puterea Bisericii a trecut mitropolitului Petru. În noiembrie 1925 a fost arestat la Moscova, învinuit de ajutor dat unui grup de episcopi și mireni monarhiști, nu s-⁠a recunoscut vinovat și la 21 mai 1926 a fost condamnat la trei ani de surghiun. Între 1926 și 1929 a stat la Turuhansk. În 1929 a cerut mitropolitului Serghie să fie trecut la odihnă, pe motiv de sănătate, ceea ce s-⁠a încuviințat. Între 1929 și 1931 a locuit la Kozmodemiansk. A privit cu neîncredere declarația mitropolitului Serghie din 1927.

Mucenicia

În vara lui 1931 a fost arestat în dosarul organizației numite Biserica Adevărat Ortodoxă. S-⁠a apărat spunând că doi ani trăise sub supravegherea OGPU fără să fi fost bănuit de ceva contrarevoluționar și că, de vreme ce nu i se aducea nicio dovadă personală, nu avea ce combate. La 5 ianuarie 1932 a fost condamnat la trei ani și a fost în lagăr lângă Kemerovo, la mină, împingând roabe cu cărbune. În 1933 a fost acuzat în lagăr de organizarea unui grup bisericesc monarhist și în 1934 pedeapsa i s-⁠a mărit cu doi ani. După eliberare, în 1936, s-⁠a așezat la marginea Kazanului cu mama lui, în vârstă de optzeci de ani. Nu a intrat în comuniune cu episcopii mitropolitului Serghie, dar mergea la biserica lor din cimitirul Arsk. Cu toată sărăcia, trimitea preoților din închisori și din surghiun alimentele și hainele primite de la credincioși. Întrebat ce crede despre puterea sovietică, a răspuns că, pentru a o judeca, trebuie să fi fost în lagăre de concentrare.

În noiembrie 1937 a fost arestat, acuzat de organizarea unei subterane bisericești contrarevoluționare, nu s-⁠a recunoscut vinovat, a fost condamnat la moarte la 29 noiembrie și împușcat la 2 decembrie. A fost îngropat într-⁠o groapă comună la cimitirul Arhanghelsk din Kazan. Numele i-⁠a fost trecut în lista provizorie a canonizării Bisericii din Străinătate din 1981, dar lista a fost publicată abia la sfârșitul anilor 1990. La 23 iunie 2008 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât trecerea lui între Noii Mucenici, iar proslăvirea a avut loc la 19 decembrie în catedrala Sfântul Nicolae din Cistopol.