Macarie Karmazin

Sfântul sfințitul mucenic Macarie Karmazin (în lume Grigori Iakovlevici Karmazin, 1875-1937) a fost episcop de Uman și apoi de Ecaterinoslav, unul dintre arhiereii care au ținut Biserica din Ucraina în picioare în anii prigoanei. A fost împușcat în Kazahstan la 3 decembrie 1937 și numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în august 2000, de Sinodul Arhieresc Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Preot militar

S-⁠a născut la 1 octombrie 1875 într-⁠o familie de măsurător de pământ și a terminat seminarul duhovnicesc din Podolia în 1898. A fost hirotonit preot la 23 august 1893 pentru biserica satului Vitkovet din ținutul Kameneț, iar din 1900 a slujit la biserica din Bandîșevka, ținutul Iampol, în aceeași gubernie. Din 1902 a fost preot militar al regimentului 8 de cavalerie de rezervă, iar din 1912 al regimentului 152 de infanterie Vladikavkaz.

În Primul Război Mondial a fost contuzionat la 2 martie 1915, apoi din nou și rănit la 21 iulie, și a fost dus la spital. Însănătoșit, s-⁠a întors la regiment la 8 septembrie 1915. Pentru osteneala pastorală și curajul personal a fost înălțat la rangul de protoiereu și a trecut la regimentul 729 de infanterie. A slujit la Brest-⁠Litovsk, în Galiția, la Riga și în alte locuri. Din 1918 până în 1922 a fost preot în parohii din eparhia Kievului și a primit tunderea monahală.

Episcop

În 1922 a fost numit episcop de Uman, vicar al eparhiei Kievului. La 22 ianuarie 1923 exarhul Ucrainei, mitropolitul Mihail (Ermakov), prevăzând arestarea, a lăsat o orânduire testamentară potrivit căreia, dacă ierarhul eparhiei va fi înlăturat, conducerea trece unuia dintre vicari, după vechime, ca și în caz de arestare a unuia, să preia altul. Episcopul Macarie era al doilea pe listă, după episcopul Dimitrie (Verbițki). La 5 februarie a fost arestat mitropolitul Mihail, iar în noaptea de 4 aprilie au fost arestați vicarii Dimitrie, Nazarie (Blinov) și Vasile (Bogdașevski), arhimandritul Ermoghen (Golubev) și alți slujitori.

Episcopul Macarie a luat conducerea eparhiei Kievului și a fost, de fapt, în fruntea ierarhiei ortodoxe din Ucraina. În jurul lui s-⁠au strâns susținătorii Bisericii Patriarhale. Împreună cu prietenul său cel mai apropiat, episcopul Partenie (Briansk) de Ananiev, a făcut hirotonii tainice ale celor mai tari și mai credincioși susținători ai patriarhului Tihon. La inițiativa lui s-⁠a alcătuit o conducere bisericească pe care poliția politică n-⁠o putea controla, s-⁠au întărit grupuri de clerici și laici care lucrau fără știrea autorităților și s-⁠au strâns bani pentru episcopii surghiuniți. Un mare ajutor i-⁠a dat sora sa după unchi, Raisa Aleksandrovna Rjevskaia, văduva medicului-⁠șef al unui tren sanitar, care îi păstra lucrurile, hârtiile și adresele în timpul arestărilor și-⁠i trimitea în surghiun veștile despre starea Bisericii.

Surghiunul și mucenicia

În ianuarie 1925 a fost arestat, iar rolul de coordonator tăcut al episcopilor ucraineni a trecut episcopului Gheorghe (Delie) de Tarașcea. Din 1925 a fost episcop de Ecaterinoslav și Novomoskovsk, apoi iar arestat și, după zece luni de închisoare, trimis la Harkov, unde a trebuit să stea până în martie 1927 fără voie de a pleca. S-⁠a împotrivit mișcării numite a „grigorienilor”, care tăgăduia nevoia patriarhiei și pe care la început o sprijineau autoritățile, și a răspândit îndemnuri împotriva lor.

În 1927 a fost arestat și surghiunit în ținutul Gorno-⁠Șorsk din regiunea Tomsk. După sfârșitul pedepsei a trăit din 1933 la Kostroma, apoi în satul Selișce din regiunea Ivanovo, unde a întemeiat biserici tainice în case, în care se pregăteau candidații la hirotonie. În toamna lui 1934 a fost arestat din nou, învinuit că este inspiratorul unei grupări „bisericești monarhice contrarevoluționare”, iar la 17 martie 1935 a fost trimis pentru cinci ani în surghiun în Kazahstan, odată cu Raisa Rjevskaia. Au trăit la stația Uș-⁠Tobe din ținutul Karatal, unde slujeau în taină cu cei mai apropiați și încercați. În 1937 li s-⁠a alăturat episcopul Porfirie (Gulevici), alungat din Simferopol.

La 20 noiembrie 1937 episcopii Porfirie și Macarie au fost arestați, învinuiți de propagandă împotriva puterii și de legături cu elemente contrarevoluționare. Nu s-⁠au recunoscut vinovați. La 1 decembrie 1937 o troică a NKVD a regiunii Alma-⁠Ata i-⁠a osândit la moarte pe episcopii Porfirie și Macarie și pe Raisa Rjevskaia, iar la 3 decembrie au fost împușcați.

Cinstirea

Sfântul Macarie a fost trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în august 2000. Ziua lui de pomenire este 20 noiembrie (3 decembrie pe stil nou). Calendarul Patriarhiei Moscovei pe anul 2013 nu a mai cuprins această pomenire, față de cel din 2012; egumenul Damaschin (Orlovski) a spus la o conferință despre canonizare că modificările în calendar s-⁠au făcut din inițiativa Comisiei sinodale pentru canonizare, cu binecuvântarea patriarhului Chiril. Nu este limpede din izvoarele noastre dacă aceasta înseamnă o schimbare a statutului său.