Ilarion Georgianul

Sfântul Cuvios Ilarion Georgianul a fost un monah din Kahetia, în Georgia, făcător de minuni, care a viețuit și pe Muntele Olimp din Bitinia și a adormit la Tesalonic în veacul al IX-⁠lea. Biserica îl pomenește la 19 noiembrie după calendarul vechi, adică la 2 decembrie. A tălmăcit Sfânta Scriptură și cărți ascetice în limba georgiană.

După viața lui, scrisă după adormire de ucenicii Sfântului Eftimie Aghioritul, în texte păstrate din secolele al X-⁠lea și al XI-⁠lea, s-⁠a născut în jurul anului 822 într-⁠o familie bogată și domnească din Kahetia, familia Donauri. La doisprezece ani a fost tuns monah în mănăstirea zidită de tatăl său, iar la șaisprezece ani s-⁠a mutat la lavra Sfântului David de la Gareja, unde a rămas zece ani. La treizeci de ani a ajuns egumen al unei mănăstiri noi, dar în curând a pornit în pelerinaj la Locurile Sfinte. A trăit ani în pustia Iordanului și în lavra Sfântului Sava, într-⁠o peșteră, conducând o sihăstrie. După alte izvoare, a petrecut șapte ani acolo.

S-⁠a întors în Georgia, a făcut din casa părintească o mănăstire pentru rudele lui, a dăruit mănăstirii David Gareja jumătate din avere și s-⁠a așezat acolo, ajungând, după izvoare, episcop la David Gareja. Curând a plecat la Olimp, unde a petrecut cinci ani. În 864 a întemeiat acolo o mănăstire, poate lavra Krania, care a adăpostit mai ales georgieni. Biserica aceea a primit în timp pe Sfântul Ioan Iviritul, pe Sfântul Eftimie Aghioritul și pe Tornike Eristavi. Apoi a vizitat Constantinopolul și Roma, și după un popas de trei ani la Tesalonic a adormit, în 882, în al 78-lea an al vieții după unii, în al 72-lea după alții. După alte izvoare a adormit în 875.

S-⁠a îndeletnicit cu tălmăcirea Sfintei Scripturi și a cărților ascetice în georgiană. Încă din viață a fost socotit făcător de minuni.