Cei treisprezece mucenici de la Kantara

Cei treisprezece mucenici de la Kantara au fost monahi ortodocși ai mănăstirii Kantara din Cipru, prigoniți și uciși în mai 1231, la cererea papei Grigore al IX-⁠lea și sub conducerea trimisului acestuia, Andrei. După un proces în stilul inchiziției, pentru că au refuzat să folosească pâine nedospită la Euharistie, au fost închiși, chinuiți și arși de vii. Unul dintre ei a murit în temniță înainte de execuție. Sunt cinstiți în Biserica Ortodoxă și mai ales în Biserica Ciprului, la 19 mai (1 iunie pe stil nou). Numele unora sunt cunoscute: egumenul Ioan și monahii Varnava, Ghenadie, Gherasim, German, Teognost, Teoctist, Ieremia, Conon, Marcu și ceilalți.

Vremea

După ce Richard Inimă de Leu a cucerit Ciprul de la uzurpatorul bizantin Isaac Comnen, a vândut insula lui Guy de Lusignan. La întemeierea Regatului Ciprului s-⁠a așezat, alături de ierarhia ortodoxă veche, o ierarhie romano-⁠catolică. Sprijinită de puterea regală și de papii care s-⁠au succedat, ea a început o campanie de convertiri, de presiuni religioase și de lupte pentru putere împotriva comunităților ortodoxe. Au ajutat-⁠o exilul silit al celor mai mulți episcopi ortodocși din insulă, astfel că în frunte au rămas mănăstirile, ca Machairas și Kantara, să se împotrivească puterii regale și papale. Grigore al IX-⁠lea era cunoscut ca papă deosebit de neînduplecat și de aspru; în 1231, în același an cu moartea monahilor, a dat bula „Excommunicatus”, care întărea că pedeapsa ereticilor este moartea.

Prigoana și mucenicia

Papa Grigore al IX-⁠lea a luat măsuri pentru a aduce insula la catolicism: a poruncit să nu se dea nicio slujbă nimănui care nu recunoaște obiceiurile latine, apoi a trimis în insulă un sol dominican, Andrei, care a purtat prigoana împotriva populației ortodoxe. Între 1231 și 1233 clerul ortodox al Ciprului a trecut printr-⁠o serie de prigoniri. În special, treisprezece monahi de la mănăstirea Kantara au fost urmăriți pentru că au refuzat să folosească pâine nedospită la Euharistie, ceea ce arată că principalul punct de conflict era întrebarea liturgică. Au fost supuși unui proces de eres în stil inchizitorial și apoi închiși trei ani, din poruncă înaltei curți a regatului, alcătuită din baroni franci și din clerici romano-⁠catolici.

Monahii au fost apoi chinuiți, cel puțin o dată în public. Unul dintre ei a murit în închisoare și nu a mai fost executat. Pentru că nu s-⁠au răzgândit, Grigore al IX-⁠lea i-⁠a poruncit direct arhiepiscopului romano-⁠catolic al insulei, Eustorgiu de Montaigu, să-⁠i socotească eretici, iar ei au fost uciși arși de vii. Execuția a avut loc în mai 1231. Oasele lor au fost amestecate cu oase de animale ca să nu rămână moaște.

Urmările

Patriarhul Constantinopolului, Gherman al II-⁠lea, a trimis papei Grigore al IX-⁠lea o scrisoare în care arăta răspunderea lui și a regelui Henric I al Ciprului pentru execuții. Papa a răspuns că ei erau „schismatici”, dar a primit să se retragă în privința folosirii pâinii nedospite. Moartea mucenicilor a stârnit ura poporului, care a crescut și a cerut izgonirea autorităților latine care stăpâneau insula și a ierarhiei lor romano-⁠catolice. În povestirea „Narratio” inchizitorii romano-⁠catolici sunt asemănați cu arhiereii care L-⁠au prigonit pe Iisus, Henric al Ciprului cu Pilat din Pont și dominicanul Andrei cu Caiafa. Persecuția a întărit poziția ortodocșilor, care au devenit mai statornici în credința lor. Mănăstirile au devenit centre de rezistență ortodoxă în insulă, iar tensiunile au rămas violente și încordate între cele două comunități până în 1260, când papa Alexandru al IV-⁠lea a dat bula „Cypria”, care căuta o conviețuire, deși favoriza mult Biserica Romano-⁠Catolică, și a ajutat până la un punct la potolirea tensiunilor.

Izvoarele și cinstirea

Evenimentul și execuția celor treisprezece monahi sunt cunoscute în parte printr-⁠un text scris în jurul anului 1270, numit „Narratio” (Povestirea celor treisprezece mucenici), precum și prin scrisorile schimbate de patriarhul Gherman al II-⁠lea și papa Grigore al IX-⁠lea, în care amintesc faptul. Izvoare dominicane mai târzii l-⁠au amintit și ele, critic față de monahi. Istoricii socotesc evenimentul istoric, deși descrierile hagiografice pot fi uneori puse la îndoială. Faptul că unii cercetători catolici occidentali, ca Louis de Mas Latrie, au evitat să-⁠l pomenească în studiile lor despre istoria Ciprului a fost criticat în studii mai noi, de pildă de A. Nicolaou-⁠Konnari. Cei treisprezece monahi sunt socotiți sfinți și mucenici în Biserica Ortodoxă, mai ales în Biserica Ciprului, unde sunt prăznuiți la 19 mai.