Dimitrie Troițki

Sfântul Sfințit Mucenic Dimitrie Troițki, diacon (1884-1937), s-⁠a născut în satul Maksheevo, ținutul Kolomna, gubernia Moscova, în familia diaconului Vasili Troițki, și a primit cununa muceniciei prin împușcare la 21 septembrie 1937, la Butovo, lângă Moscova. Este pomenit la 22 septembrie, la 29 mai, în Soborul noilor mucenici de la Butovo, și la 5 septembrie, în Soborul sfinților Moscovei.

După absolvirea în 1901 a școlii duhovnicești din Kolomna a slujit ca citeț la biserica Schimbării la Față din satul Pocinki, ținutul Egorievsk, gubernia Riazan. În 1924 a fost hirotonit diacon la biserica Schimbării la Față din acest sat, intrat atunci în regiunea Moscova. În 1930, pentru neplata grânelor, a fost osândit la un an și jumătate de surghiun în afara regiunii; ajuns la locul surghiunului, a slujit ca diacon. Întors în 1932, după sfârșitul pedepsei, la Pocinki, a slujit iar ca diacon. În ianuarie 1933 puterea a arestat pe preotul bisericii, pe diaconul Dimitrie și pe cei mai activi enoriași. La întrebarea dacă a avut legături cu preotul și cu oamenii care interesau ancheta, dacă s-⁠au adunat pe la case și despre ce au vorbit, diaconul Dimitrie a spus că i-⁠a cunoscut pe acei oameni și a avut legături cu ei și s-⁠au adunat împreună, dar din pricina memoriei slabe nu-⁠și amintește convorbirile și temele lor, și că oricum se străduiește să se desprindă de ei, iar despre starea politică a preotului față de puterea sovietică nu poate spune nimic. Martorii chemați la anchetă au spus că diaconul s-⁠a plâns că puterea sovietică l-⁠a ruinat, i-⁠a luat casa, grădina și că comuniștii chinuie poporul ortodox, îl împing cu sila în colhoz și îl apasă cu impozite, dar ce anume a vorbit diaconul împotriva puterii sovietice martorul nu și-⁠a putut aminti. Din cercetarea martorilor, anchetatorilor OGPU le-⁠a devenit limpede nevinovăția deplină a diaconului și au trebuit să scrie în actul de acuzare că învinuitul nu s-⁠a recunoscut vinovat de agitație, nu a tăgăduit că a avut legătură cu preotul, la care se adunau. Aceasta a fost toată vina diaconului. La 19 mai 1933 troica OGPU l-⁠a osândit la trei ani de surghiun în Kazahstan și a fost trimis la Alma-⁠Ata.

Ultimii ani

În 1936 s-⁠a întors din surghiun în satul Pocinki. Casa familiei i-⁠a fost luată, soția lui a locuit în casa de pază a bisericii, lucrând ca paznic la biserică, iar diaconul s-⁠a așezat și el acolo. Sănătatea îi fusese zdruncinată de închisoare și de surghiun, a ieșit din cler și mergea la biserică să se roage ca enoriaș. În 1937 prigoana a reînceput; la 5 septembrie a fost cercetat un martor, paznicul grădinii colhozului, iar peste o zi NKVD a întocmit nota de arestare a diaconului Dimitrie: în dosarul agenturii Beloriznikii trece diaconul Troițki, care locuiește în satul Pocinki; fiind contrarevoluționar, menține legături cu clerul reacționar și face sistematic agitație contrarevoluționară printre locuitori; ar fi zis că a suferit mult în surghiun, că și-⁠a pierdut multă sănătate din pricina puterii sovietice, că mulți nevinovați suferă acolo după denunțuri, că suferă tot poporul și că viața țăranului din colhoz este grea. La 6 septembrie 1937, diaconul Dimitrie a fost arestat, închis la Egorievsk și cercetat în aceeași zi. Anchetatorul i-⁠a spus că s-⁠a arătat iar vrăjmaș al puterii sovietice, iar el a răspuns că nu a spus nimic împotriva puterii. La o confruntare cu martorul ale cărui mărturii au intrat în nota de arestare, a spus că nu confirmă mărturiile. După aceste anchete a fost mutat într-⁠o închisoare din Moscova, unde la 17 septembrie anchetatorul l-⁠a întrebat iar. A răspuns că a fost diacon, dar în ultima vreme, din pricina sănătății, nu lucrează și trăiește fără ocupație stabilă, și că nu se recunoaște vinovat de agitație antisovietică. La 19 septembrie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Diaconul Dimitrie Troițki a fost împușcat la 21 septembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, pe poligonul de la Butovo.