Domna din Tomsk

Fericita Domna din Tomsk (Domna Carpovna, începutul secolului al XIX-⁠lea - 16 octombrie 1872) a fost o nebună pentru Hristos care a trăit în orașul Tomsk, în Siberia. A fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă la 10 iunie 1984, în cadrul Soborului sfinților din Siberia, între fericiți. La Tomsk e cinstită ca „Xenia siberiană”, după Xenia din Petersburg. Se pomenește la 16 octombrie (data morții) și la 10 iunie (soborul sfinților siberieni).

Viața

Izvorul principal despre viața Domnei sunt datele adunate de preotul din Tomsk N. Mitropolski și publicate de el în 1883. Potrivit listelor de recensământ, Domna Carpovna s-⁠a născut în gubernia Poltava, într-⁠o familie nobilă după izvorul ucrainean, și, rămasă orfană devreme, a fost crescută de o mătușă. A primit o educație bună și știa mai multe limbi străine. Ca să scape de căsătorie, a plecat de acasă și a început să rătăcească. Fără pașaport, a fost arestată pentru vagabondaj și, sub numele Maria Slepcenko, a fost exilată de tribunal în satul Itkul, din ținutul Kainsk, gubernia Tomsk. Așezându-⁠se în orașul Kainsk, a început să înfăptuiască nebunia pentru Hristos. Din începutul anilor 1860 s-⁠a așezat la Tomsk.

Domna nu avea locuință statornică, dormea adesea pe stradă și purta cu ea saci cu zdrențe, care îi erau lanțuri de nevoință. În buzunare ținea cioburi de sticlă, pietre, așchii, rumeguș și bucăți de zahăr, pe toate le împărțea oamenilor, dându-⁠le în dar un înțeles în pildă. În biserică, la slujbe, trecea dintr-⁠un loc în altul, muta și stingea lumânările, iar pe unele le lua și le punea în sacii ei. Iubea mult câinii, pe care îi hrănea, iar ei o urmau în cârd.

Se deosebea prin neagonisire și nu primea milostenie în bani, ci pâine, pe care o împărțea călătorilor. Se știe un caz când episcopul de Tomsk Porfirie (Sokolovski) i-⁠a dăruit blana sa, pe care Domna a îmbrăcat-⁠o în semn de respect, iar apoi a dat-⁠o săracilor. Dorind să-⁠i ajute pe arestați, umbla pe străzi și cânta cu glas tare cântări duhovnicești, pentru care era oprită și ajungea la secția de poliție, unde cinstitorii ei îi duceau mâncare, pe care ea o dădea deținuților. Se spune totodată că, atunci când lăsa nebunia, avea vorbire cuminte și ținea convorbiri de folos sufletesc. Odată a trecut prin Tomsk o femeie de neam ales, care s-⁠a dovedit a fi cunoștință a ei, și Domna a vorbit cu ea toată noaptea într-⁠o limbă străină.

Domna Carpovna s-⁠a stins la 16 octombrie 1872 și a fost înmormântată în cimitirul mănăstirii de maici Sfântul Ioan Botezătorul din Tomsk, în prezența multor orășeni și a clerului. În 1927 mănăstirea a fost închisă, iar trei ani mai târziu cimitirul a fost desființat; pe locul lui s-⁠a ridicat mai apoi orășelul studențesc al Institutului tehnologic din Tomsk. În 1996, la împlinirea a o sută de ani de la așezarea temeliei institutului, pe locul presupusului mormânt al fericitei Domna s-⁠a ridicat o capelă.

Cinstirea

În 1916 numele Domnei a fost trecut în „Patericul siberian”, alcătuit de arhiepiscopul Silvestru (Olșevski) al Omskului. A fost canonizată în rândul fericiților la 10 iunie 1984, în Soborul sfinților din Siberia.