Dula

Cuviosul Dula, numit și Dula Egipteanul, a fost monah într-⁠o mănăstire din Egipt, cinstit ca pătimitor. Sursele îl așază undeva între veacurile al treilea și al șaselea. Era cunoscut pentru firea lui blândă și fără răutate. Biserica îl pomenește la 15 iunie, după calendarul vechi (28 iunie pe stilul nou), și a doua oară la 19 ianuarie, în ziua praznicului Soborului tuturor sfinților din pământul Egiptului.

Din ziua în care a primit tunderea, timp de douăzeci de ani Dula a îndurat batjocura și ocara celorlalți monahi. Într-⁠o zi a fost învinuit pe nedrept că a furat vasele bisericii și că a făcut și alte vinovății. El a spus că este nevinovat, dar nimeni nu l-⁠a ascultat, și s-⁠au găsit martori mincinoși. În cele din urmă s-⁠a smerit și a spus: „Iertați-⁠mă, sfinților părinți, sunt păcătos”. Monahii l-⁠au întrebat, cerându-⁠i să spună unde a ascuns vasele furate, iar el nu putea răspunde decât: „Nu am vasele care au dispărut”. După multe chinuri și bătăi, judecata lumească l-⁠a osândit să i se taie ambele mâini. Abia atunci adevăratul hoț, mustrat de cugetul său, și-⁠a mărturisit fapta.

Pe Dula l-⁠au slobozit și au început să-⁠i ceară iertare, iar el le mulțumea doar că i-⁠au dat prilejul să sufere fără vină. Potrivit izvorului sârb, învinuitorul s-⁠a pocăit, iar monahul a fost adus înapoi la mănăstire după douăzeci de ani de izgonire și umilință. Sursele rusești spun că s-⁠a săvârșit după trei zile, în timp ce se ruga în genunchi în chilia sa. Izvorul sârb adaugă că, după tradiția creștină, trupul lui a dispărut în chip minunat. Viața lui este cuprinsă în Vețile sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.