Eadburga de Winchester

Sfânta Cuvioasă Eadburga a fost fiica regelui Eduard cel Bătrân al Angliei și a celei de-⁠a treia soții a lui, Eadgifu din Kent, monahie la Winchester în secolul al X-⁠lea, cunoscută pentru darul ei de a cânta. A adormit la 15 iunie, în jurul anului 951 sau 960, înainte de patruzeci de ani. A fost trecută în rândul sfinților la numai doisprezece ani după moartea ei. Biserica o pomenește la 15 iunie.

Cea mai mare parte din știri vin din vieți scrise la mulți ani după moartea ei. În secolul al XII-⁠lea, Osbert de Clare a scris în latină viața ei, la cererea călugărilor din Pershore, care voiau să-⁠și pună în rânduială istorisirile despre ea. După el, la trei ani a fost dată mănăstirii Sfânta Maria din Winchester (Nunnaminster), întemeiată de bunica ei, regina mamă Ealhswith. Acolo a primit învățătura și a rămas monahie toată viața. O socotea o bună cântăreață și, după Osbert, o însărcina cu rolul de preceptor al corului. Se spune că rămânea în paraclis ore în șir după slujbă, ca să se roage în taină, iar egumena a pedepsit-⁠o pentru aceasta, socotind-⁠o trândăvie, dar a cerut iertare când a aflat că e fiica regelui. O Viață anonimă din secolul al XIV-⁠lea vorbește de „aspra ei rânduială a psalmodiei”.

Osbert povestește că, într-⁠un ospăț la care a venit tatăl ei, el i-⁠a poruncit să cânte, iar ea s-⁠a împotrivit, dar a primit când el a făgăduit o răsplată. Ascultătorii au rămas „robiți de frumusețea cântării ei”, iar ea a dobândit de la rege mai mult sprijin pentru mănăstire. Într-⁠o altă povestire, a stăruit să curețe încălțămintea însoțitoarelor ei de neam înalt, care au fost atât de uimite încât au spus regelui purtarea nepotrivită a fiicei lui. Eadburga și Edith din Wilton au fost lăudate de istoricul William de Malmesbury pentru rugăciunile și mijlocirile lor. Într-⁠o diplomă de la Winchester din 939, ea primește pământ la Droxford din Hampshire, de la fratele ei vitreg, regele Æthelstan. Se povestește că, la trei ani, tatăl ei a așezat de o parte inele și brățări, iar de alta potir și Evanghelie, iar ea le-⁠a ales pe cele din urmă.

Cinstirea ei apare în Psaltirea din Salisbury de la începutul anilor 970. În 972 o parte din moaște a fost dusă la mănăstirea Pershore, închinată sfinților Maria, Petru, Pavel și, de atunci, Eadburgăi. Câteva biserici îi poartă numele, în cea mai mare parte în regiunea Worcestershire.