Grigorie din Avnej

Cuviosul Mucenic Grigorie de la Avnej a fost sihastru pe înălțimile Avnej, pe râul Suhona, și a primit moarte muceniceasă la 15 iunie 1392, împreună cu Casian. Este pomenit la 15 iunie, în duminica a treia după Rusalii, în Soborul sfinților din Vologda, și la 6 iulie, în Soborul sfinților din Radonej. Anul nașterii din fișă (1400) nu se poate potrivi cu moartea în 1392.

În a doua jumătate a veacului al XIV-⁠lea au început să viețuiască pe înălțimea Avnej sihaștrii Ștefan, ucenic al Sfântului Serghie de Radonej, și Grigorie. Cam în anul 1370 au ridicat o biserică și chilii pentru monahi. În lucrul lor i-⁠a ajutat mult un sătean bogat din partea locului, pe nume Constantin Dimitrievici, care s-⁠a tuns apoi monah cu numele Casian și a fost pus ecomon al noii mănăstiri când marele cneaz Dimitrie Donskoi l-⁠a chemat pe Ștefan la Moscova.

La sfârșitul veacului al XIV-⁠lea, mănăstirea a pătimit mult din pricina năvălirilor tătarilor din Kazan și ale oamenilor din Viatka. Într-⁠una dintre ele, la 15 iunie 1392, au fost uciși amândoi nevoitorii, adică Grigorie și Casian, iar după moartea lor muceniceasă mănăstirea a ajuns pustie. Pustiirea a ținut o sută treizeci și doi de ani, iar locul unde se aflase mănăstirea s-⁠a acoperit aproape cu totul de pădure.

În 1524 un sătean din Avnej, curățind pădurea, le-⁠a găsit moaștele, și deasupra lor s-⁠a pus o capelă ortodoxă. În 1560 egumenul Varlaam al Mănăstirii Sfintei Treimi a zidit lângă mormântul sfinților, cu darul țarului rus, o mănăstire, prefăcută în 1764 în biserică de parohie. Moaștele lor, cu binecuvântarea mitropolitului Macarie, au fost cercetate de episcopul Ioasaf al Vologdei, și s-⁠a rânduit să se facă pomenirea locală a făcătorilor de minuni din Avnej în ziua morții lor.