Amos

Sfântul Proroc Amos este al treilea dintre cei doisprezece prooroci mici ai Vechiului Testament. Fost păstor și culegător de sicomori, a fost trimis de Dumnezeu să vestească dreptatea și pedeapsa în împărăția Israelului, în veacul al VIII-⁠lea înainte de Hristos. Cartea care îi poartă numele este cea dintâi proorocie pusă în scris. Biserica îl pomenește la 15 iunie (data din Mineiul; pe calendarul civil al Bisericilor de stil vechi este 28 iunie).

Păstorul din Tecoa

Amos era din Tecoa, un sat la câțiva kilometri de Betleem. Tradiția bisericească îl socotește din seminția lui Zabulon, iar Doxologia spune că era sărac și se hrănea cu fructe sălbatice. El însuși mărturisește: n-⁠am fost proroc, nici fiu de proroc, ci păstor de turme și culegător de sicomori, iar Domnul m-⁠a luat de la turmă și mi-⁠a zis să merg și să prorocesc poporului Său Israel (Amos 7, 14-15).

Cartea așază slujirea lui în zilele lui Ozia, regele lui Iuda, și ale lui Ieroboam al II-⁠lea, regele Israelului, cu doi ani înainte de un cutremur pe care îl amintește și proorocul Zaharia. Amos a fost contemporan mai vârstnic cu Osea și cu Isaia. Fiind din Iuda, a vorbit mai ales în Israel, la Betel și în Samaria.

Proorocia

Ieroboam stăpânea un regat bogat și liniștit, dar poporul se închina idolilor, iar cei puternici asupreau pe cei săraci. Amos a rostit mai întâi judecata lui Dumnezeu asupra neamurilor din jur, Damasc, Gaza, Tir, Edom, Amon și Moab, apoi asupra lui Iuda și, în cele din urmă, asupra Israelului. El mustră pe cei care vând pe cel drept pentru argint și pe cel sărac pentru o pereche de sandale.

Prin gura lui Domnul spune că urăște praznicele și jertfele unde lipsește dreptatea: să curgă judecata ca apa și dreptatea ca un pârâu care nu seacă (Amos 5, 24). Proorocul vede în vedenii lăcustele, focul, firul cu plumb și coșul cu fructe coapte, semne că sfârșitul se apropie de popor. El vestește și o foamete de auzit cuvântul Domnului.

Preotul Amasia de la Betel l-⁠a învinuit în fața regelui și i-⁠a poruncit să plece. Amos i-⁠a prevestit că Israelul va fi dus în robie, iar casa lui Amasia va avea o soartă grea. Spre sfârșitul cărții, Domnul făgăduiește că va ridica din nou cortul lui David care a căzut. Sfântul Apostol Iacov citează aceste cuvinte la Sinodul din Ierusalim, ca dovadă că și neamurile sunt chemate la Dumnezeu (Faptele Apostolilor 15, 16-17).

Sfârșitul

Sinaxarul spune că Amos a fost bătut de mai multe ori pentru mustrările lui. După o tradiție mai târzie, fiul lui Amasia l-⁠a lovit cu o ciomagă în cap, iar proorocul a ajuns rănit în satul lui, Tecoa, unde a murit după două zile. Izvoarele nu dau un an sigur pentru moartea lui.

Nu trebuie confundat cu Amoț, tatăl proorocului Isaia. Pe icoane, Amos este înfățișat ca un bătrân cu barbă ascuțită, cu o filacteră pe care scrie cuvântul din Amos 9, 6 despre Cel ce Își zidește în cer treptele. Troparul și condacul lui îl laudă pentru darul proorociei primit de sus și pentru mărturia că nu este alt Dumnezeu afară de Domnul.