Mihail I al Kievului

Sfântul Mihail este socotit, după tradiția Bisericii Ruse, întâiul mitropolit al Kievului și al întregii Rusii, din 988 până la adormirea sa, la 15 iunie 992 (după alte izvoare, 998). Se pomenește la 15 iunie, ziua adormirii, și la 30 septembrie, ziua mutării moaștelor.

Neamul lui este necunoscut: unele relatări îl fac sirian, altele bulgar sau grec. După tradiția bisericească, în 988 un arhiereu cu numele Mihail a venit din Constantinopol, din însărcinarea patriarhului Nicolae al II-⁠lea Hrisoverg, împreună cu prințesa Ana, sora împăraților bizantini Vasile al II-⁠lea și Constantin al VIII-⁠lea, la Herson, pentru botezul cneazului Vladimir al Kievului, apoi la Kiev, pentru botezul kievenilor. L-⁠a botezat el însuși pe cei doisprezece fii ai lui Vladimir, născuți din soții diferite. A binecuvântat pe Vladimir să ridice la Kiev biserica Zeciuielii, închinată Adormirii Maicii Domnului. Tradiția spune că a întemeiat la Kiev mănăstirea Sfântul Mihail cu Cupole de Aur și mănăstirea Mejighirski, lângă Vîșgorod, cu monahi greci. A propovăduit creștinismul la Novgorod și la Rostov, unde ar fi sfărâmat idolii păgâni, a botezat poporul, a pus preoți și a zidit biserici; la Rostov ar fi ridicat întâia biserică de lemn a Adormirii și l-⁠ar fi pus episcop pe Teodor Grecul. A fost îngropat în biserica Zeciuielii.

Moaștele lui, aflate nestricate, au fost mutate în Peșterile Apropiate ale Lavrei Peșterilor din Kiev și se află azi în catedrala Adormirii a Lavrei. Cinstirea lui este veche în Biserica Rusă, iar mai înainte era pomenit, împreună cu Antonie și Teodosie, și la 2 septembrie.

Cercetătorii de azi însă nu recunosc ca persoană istorică acest mitropolit: cele mai vechi letopisețe din veacurile XI-⁠XII nu îl pomenesc, spunând că Vladimir a fost botezat de episcopul Hersonului și de preoții veniți cu prințesa Ana; numele lui apare mai târziu în Statutul bisericesc al lui Vladimir, text compilat în secolele XII-⁠XIII, care cuprinde anacronisme, și s-⁠a răspândit în letopisețul Nikon din veacul al XVI-⁠lea. Cu timpul, legenda i-⁠a atribuit și alte fapte, în istoriografia barocă din veacul al XVII-⁠lea. Cinstirea în Biserică e însă trainică.