Ieronim

Fericitul Ieronim a fost preot, monah și mare cunoscător al Sfintei Scripturi, traducătorul Bibliei în limba latină. A trăit în veacurile al patrulea și al cincilea, iar traducerea lui, numită mai târziu Vulgata, a rămas veacuri la rând textul Scripturii pentru creștinii din Apus. Este socotit unul dintre cei patru mari Părinți ai Bisericii latine, iar Biserica Ortodoxă îl cinstește pentru viața lui aspră și pentru slujirea adusă Scripturii. Se numea Eusebiu Sofroniu Ieronim.

Tinerețea și căutarea

S-⁠a născut la Stridon, un oraș de la hotarul dintre Dalmația și Panonia, într-⁠o familie creștină. Anul nașterii este nesigur, între 342 și 347. Părinții l-⁠au trimis la Roma, unde a învățat gramatica și retorica la dascălul Donat și a citit pe larg autorii clasici. A fost botezat în jurul vârstei de douăzeci de ani, după ce, ajuns în capitală, se lăsase atras de plăcerile lumii. A călătorit apoi în Galia, iar întors în patrie și-⁠a găsit părinții adormiți, având grijă de frații și surorile mai mici.

Dorind viață monahală, a plecat în Răsărit și, în jurul anului 374, s-⁠a așezat în pustiul Calcidei, la sud-⁠est de Antiohia, unde a rămas aproape cinci ani. Acolo a lucrat la Scriptură și a început să învețe ebraica sub îndrumarea unui evreu convertit. Neînțelegerile dintre părtașii episcopilor Meletie, Paulin și Vitalie au ajuns și în mănăstirea lui, așa că a plecat la Antiohia, unde episcopul Paulin l-⁠a hirotonit preot. La Constantinopol a stat de vorbă cu Sfinții Grigorie Teologul și Grigorie al Nisei.

La Roma

În 381 a plecat la Roma. Papa Damas I, cel care se ocupa mult de studiul Scripturii, l-⁠a făcut secretarul său și i-⁠a cerut să revizuiască traducerea latină veche a Evangheliilor. Ieronim a revizuit și Psaltirea după Septuaginta. A îndrumat duhovnicește un cerc de femei evlavioase, între ele Paula, Marcela și Eustochia, fiica Paulei. Pentru că îi mustra pe cei ce trăiau în lume, mulți l-⁠au vorbit de rău, iar după trei ani petrecuți la Roma s-⁠a hotărât să plece de acolo.

La Betleem

Împreună cu fratele său Paulinian și cu prieteni, a vizitat Locurile Sfinte și pe monahii din pustiul Nitriei. În 386 s-⁠a așezat într-⁠o peșteră din Betleem, lângă locul Nașterii Domnului, unde Paula a ridicat două mănăstiri, una pentru monahi și una pentru monahii. A trăit acolo aproape treizeci și patru de ani în rugăciune, nevoință și muncă fără răgaz.

Aici a ajuns la rodul cel mai bogat: a început să traducă Vechiul Testament direct din ebraică din jurul anului 390, în loc de Septuaginta. A scris comentarii la cărțile Scripturii, în special la prooroci, lucrarea De viris illustribus, despre scriitorii creștini, și circa o sută douăzeci de scrisori păstrate, după OCA. A trăit jefuirea Romei de către goți în 410, iar în 411 beduinii au năvălit în Betleem, dar comunitatea bătrânului ascet a fost cruțată.

Dispute pentru credință

Ieronim a purtat multe dispute. A scris împotriva lui Iovinian, împotriva lui Vigilanțiu, împotriva pelagienilor și o apărare împotriva lui Rufin, fostul lui prieten, în legătură cu învățătura lui Origen. Tonul lui era uneori prea aspru.

Adormirea și cinstirea

Fericitul Ieronim a adormit în Domnul la Betleem, la 30 septembrie 420. Moaștele lui au fost mutate mai târziu la Roma, în bazilica Santa Maria Maggiore, după Sinaxarul grecesc, iar OCA spune că au fost aduse în 642 și că mâna lui se păstrează într-⁠o biserică de lângă piața Farnese. În Biserica Ortodoxă Română este pomenit la 15 iunie, împreună cu Fericitul Augustin. În Apus ziua lui este 30 septembrie. În arta apuseană este înfățișat cu un leu, după o legendă târzie, care poate veni dintr-⁠o povestire mai veche despre alți sfinți.