Eliodor

Sfântul Mucenic Eliodor a propovăduit Evanghelia în cetatea pamfiliană Magidos, în vremea împăratului Aurelian (270-275), și a pătimit în jurul anului 273. Este pomenit la 19 noiembrie după calendarul vechi.

În timpul prigoanei a fost prins și adus la judecată. Guvernatorul Aetiu l-⁠a îndemnat să tăgăduiască pe Hristos și să aducă jertfă idolilor; Eliodor a refuzat și a fost atârnat pe lemnul chinurilor, trupul i-⁠a fost zgâriat cu gheare de fier și ars cu făclii. În chinuri a strigat: „Doamne Iisuse Hristoase, ajută-⁠mă”, și s-⁠a auzit din cer un glas: „Nu te teme, Eu sunt cu tine”. Glasul a fost auzit și de călăi, care au văzut patru îngeri oprindu-⁠i să-⁠l mai chinuiască, iar acest lucru i-⁠a făcut să creadă în Hristos. Guvernatorul a poruncit să fie aruncați în mare, iar pe Eliodor să-⁠l pună într-⁠un taur de aramă înroșit.

Lăsat trei zile să se gândească la închinarea la idoli, mucenicul a mers pe ascuns în templul păgân numit Panteon și, după rugăciunea lui, a fost un cutremur din care toți idolii au căzut și s-⁠au sfărâmat. Adus iar la judecată, a fost atârnat și i s-⁠au bătut în cap trei piroane înroșite, dar durerea a trecut la rugăciunea lui. Dus în lanțuri la conducătorul cetății Atalia, a fost pus, cu mâinile și picioarele întinse în patru lemne, pe o tigaie înroșită. De pe tigaie i-⁠a chemat pe cei de față să vină la el, spunându-⁠le că focul nu-⁠i va vătăma; mulți au intrat în tigaia încinsă fără să fie arși, și toți au crezut în Hristos. Readus la Magidos, i s-⁠a tăiat limba, a fost atârnat și bătut două ceasuri cu toiege, apoi a fost decapitat.