Evghenie Etolianul

Cuviosul Evghenie Etolianul (Evghenie Aitolos), în lume Ioanulis sau Ghianulis, a fost un învățător strălucit al neamului grecesc și un luptător statornic pentru Ortodoxie, născut în 1595 (după izvorul grecesc și cel bulgar; fișa dă 1597) și mort în 1682. A fost trecut în rândul sfinților de Sfântul și Sfințitul Sinod al Patriarhiei Ecumenice la 1 iulie 1982. Este pomenit la 5 august.

Tinerețea și studiile

S-⁠a născut la Mega Dendron din Apocuro, din părinți săraci. În 1616 a fost hirotonit diacon la mănăstirea Tatarna și a rămas o vreme la mănăstirea Xiropotamu din Sfântul Munte. Mergând în vizită la mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, a fost hirotonit preot în 1619 de patriarhul energic al Alexandriei, mai târziu patriarh ecumenic, Chiril Lukaris. După Sinai, a făcut pelerinaj la Locurile Sfinte, unde a slujit între 1619 și 1622 ca preot al paraclisului patriarhal al Sfântului Constantin. În 1626 s-⁠a dus la mănăstirea Panaghia Varnakova, ca să învețe la monahul-⁠învățător Calinic. A continuat studiile la Tricala, în Chefalonia și în Zakynthos, unde a ucenicit lângă Teofil Coridaleu.

La Constantinopol

Când, în 1636, patriarhul ecumenic Chiril Lukaris l-⁠a chemat pe Coridaleu la Marea Școală a Neamului, acesta l-⁠a luat cu el și pe cuviosul, care a fost pus preot la biserica din Kontoskalion. Apoi a ucenicit scurtă vreme la Meletie Sirigos, pentru a se întoarce iarăși la Coridaleu. A trăit de aproape încercările și întâmplările lui Chiril Lukaris și a suferit o prigoană aprigă pentru statornicia în Ortodoxie și duhul lui nesupus. După moartea lui Chiril Lukaris, a alcătuit o slujbă în cinstea lui. A fost caterisit de patriarhul Chiril Kontaris, prieten al turcilor și gânditor latin, prigonitorul lui Chiril Lukaris. Când ordinea bisericească a fost restabilită, noul patriarh Partenie I l-⁠a repus cu mare cinste în 1639.

Învățător în Etolia și Eurytania

Între 1639 și 1640 a condus școala din Arta. După o osteneală în 1641 la Aitoliko, unde l-⁠au întemnițat turcii, a predat până în 1645 la Mesolonghi și apoi s-⁠a dus la Karpenisi, unde a ridicat o mare biserică a Sfintei Treimi, iar în curtea ei o școală de studii superioare, care a devenit pentru Eurytania un centru al reînnoirii duhovnicești. A format mulți și însemnați ucenici, între care patriarhi, episcopi și Anastasie Gordios. În 1661 a plecat la Vrangiana din Eurytania și a întemeiat o școală la mănăstirea Sfânta Parascheva, numită mai târziu „Elinomuseion din Agrafa”. A îngrijit să se întemeieze o școală și la Aitoliko. În 1674 s-⁠a întors la Karpenisi, la vechea lui școală, unde a rămas până în 1675. După unele peregrinări la Nafpaktos, Mesolonghi și Aitoliko și o ședere la mănăstirea Tatarna, s-⁠a întors la Vrangiana și a predat până în 1680.

Sfârșitul și cinstirea

În 1682 s-⁠a mutat la Domnul și a fost îngropat în pridvorul bisericii Sfânta Parascheva, unde își pregătise singur mormântul. Se credea despre el că are darul prorociei. Era smerit, milostiv, iubitor de oameni, învățător luminat, iubea viața liturgică și a dus o viață fără prihană și lipsită de cele de prisos. Îi învăța pe numeroșii lui ucenici adevărata credință și tradiție ortodoxă. A lăsat scrieri de preț și scrisori valoroase, remarcabile prin adânca cunoaștere a limbii grecești, cugetarea bisericească autentică și înțelepciune. A fost numărat între cuvioși în calendarul ortodox de către Sinodul Patriarhiei Ecumenice la 1 iulie 1982.