Grata din Bergamo

Sfânta Grata din Bergamo a fost o mucenică din Bergamo, în Italia, fiica ducelui Lupo și sora Sfintei Asteria, moartă în 307 după tradiția cea mai răspândită. Izvoarele noastre o arată cinstită în Biserica Catolică, ca ocrotitoare a orașului, nu în cea Ortodoxă. Izvoarele nu se potrivesc asupra zilei de pomenire: fișa dă 1 mai, izvorul englez 4 septembrie, iar izvorul rus 12 mai.

Părinții ei erau Lupo și Adelaida, duce și ducesă a Bergamoului. După scriitoarea Agnes Dunbar, soțul Gratei era „un mare rege din Germania”. Ea nu s-⁠a făcut creștină decât după moartea lui, când și-⁠a convertit părinții la creștinism și i-⁠a îndemnat să zidească catedrala din Bergamo. A fost cunoscută ca femeie sfântă din Bergamo, mai ales pentru râvna ei de a le da mucenicilor îngropare creștinească. A zidit trei biserici și un spital pentru săraci în Bergamo. Împreună cu sora ei Asteria a îngropat trupul Sfântului Alexandru din Roma, după ce Grata i-⁠a înfășurat capul într-⁠un ștergar. După moartea părinților a condus Bergamoul „cu înțelepciune și bunăvoință”. Grata a fost omorâtă pentru că l-⁠a îngropat pe Alexandru. Este ocrotitoare, împreună cu altele, a orașului Bergamo. Despre ea au scris mai ales femei: o biografie din 1596 de Flavia Grumelli și una din 1723 a maicii Maria Aurelia Tassis. Biserica San Grata Inter Vites („printre vii”, numită așa pentru că până în secolul al XVII-⁠lea era înconjurată de vii) din Bergamo, unde a fost îngropată până în anul 1000, îi este închinată; trupul ei a fost mutat în altă biserică, tot cu numele ei, în interiorul zidurilor orașului.

Izvorul rus arată că, după o veche tradiție, Grata a trăit între secolele al IV-⁠lea și al VI-⁠lea și că, la câteva zile după omorârea Sfântului Alexandru, a aflat rămășițele lui, în jurul cărora, în câteva picături de sânge, au înflorit crini, le-⁠a strâns și le-⁠a îngropat într-⁠o grădină în afara orașului. După o altă tradiție, Grata a trăit între secolele al VIII-⁠lea și al IX-⁠lea și era fiica lui Lupo, ducele longobard al Bergamoului, cucerit de Carol cel Mare și convertit la credința catolică; probabil că tradițiile privesc două sfinte diferite. După prima tradiție, Grata a zidit trei biserici din Bergamo în cinstea Sfântului Alexandru și încă o biserică pe mormântul sfântului (bazilica și vechea catedrală Sfântul Alexandru, dărâmată în 1561 în timpul unor lucrări); după alta, cu ajutorul familiei ei puternice și al altor familii nobile din Bergamo, a zidit biserici pe fiecare dintre cele trei coline ale orașului. După convertirea părinților și a soțului, Grata a rămas văduvă și s-⁠a închinat slujirii bolnavilor și nevoiașilor în spitalul întemeiat de ea.

Asteria din Bergamo (Hesteria, moartă în 307), sora ei, este socotită ocrotitoare a Bergamoului. Asteria și Grata, pe vremea lui Dioclețian și Maximian, l-⁠au îngropat pe Alexandru din Roma. Grata a fost omorâtă, Asteria a îngropat-⁠o, apoi a fost arestată și chinuită. Un epitaf vechi o înfățișează ca decapitată pentru că era creștină, sub Dioclețian, când împlinise șaizeci de ani. Asteria, Grata și Alexandru au fost toți mucenicit pentru că au refuzat să se închine lui Jupiter, cum poruncise Maximian. Sărbătoarea Asteriei este la 10 august.