Hilarion din Espalion

Hilarion din Espalion (Hilarian, Hilarien) a fost, după tradiție, preot și mucenic în ținutul Rouergue, născut în jurul anului 760 la Lévinhac, în apropiere de Espalion, în Aveyron, Franța. A fost îngropat în capela din Perse. Este cinstit în Biserica din Apus și pomenit la 15 iunie.

Legenda îl înfățișează ca pe un copil foarte evlavios, crescut pentru preoție în palatul lui Carol cel Mare, care a lăsat onorurile și s-⁠a întors în țara natală ca să slujească biserica din Perse, din dragoste pentru mama lui și pentru locul de unde venea. Se mai spune că ar fi fost duhovnicul lui Carol cel Mare; un martirolog galican din veacul al XVII-⁠lea îl face însă misionar venit să propovăduiască locuitorilor din Rouergue.

Când malul stâng al râului Lot a fost cotropit de sarazini, obișnuia să meargă de la Lévinhac, unde locuia mama lui, la vechea capelă din Perse, ca să slujească liturghia. Trecea Lot-⁠ul pe mantaua întinsă pe apă, ca pe o luntre, mai ales când apele învolburate făceau trecerea cu neputință. O cruce cu numele și chipul sfântului arată locul unde ajungea la mal. Potrivit tradiției, sarazinii l-⁠au prins în timp ce slujea, la 15 iunie 793, în biserica din Perse, și i-⁠au tăiat capul. Legenda spune că și-⁠a luat capul în mâini și a mers până la un izvor, Fontsange, a cărui apă este socotită cu puteri minunate, pentru că ar fi fost spălat acolo capul sfântului. Sfântul este înfățișat ca sfânt cefalofor, ținându-⁠și capul în mâini și îmbrăcat în veșminte preoțești, pe cruce, pe o statuie din fața bisericii parohiale din Espalion și într-⁠un tablou din muzeul Vaylet. Povestea lui se cunoaște mai ales din tradiția orală și dintr-⁠o veche carte pe pergament, Oficiul Sfântului Hilarian, din veacurile al XI-⁠lea până la al XV-⁠lea, al cărei original pare pierdut.