Iacob Brilliantov

Sfântul Sfințit Mucenic Iacob Brilliantov, preot, s-⁠a născut la 7 martie 1871 în satul Nikulino, ținutul Bronnițî, gubernia Moscova. În 1893 a terminat seminarul teologic din Moscova. După hirotonie a slujit până în 1927 la mănăstirea de maici Vladîcnîi din Serpuhov. După închiderea mănăstirii a fost numit la biserica Sfânta Treime din satul Lujki, ținutul Serpuhov, iar în 1929 mutat la biserica Botezului Domnului din Kolomna. De la 1 iulie la 1 septembrie 1931 a îndeplinit datoria de protopop.

În 1930 oamenii OGPU din Kolomna au încercat să-⁠l atragă la colaborare. În aprilie a fost chemat la interogatoriu și întrebat care din negustorii și preoții cunoscuți lui se ocupă de contrarevoluție. A refuzat să dea vreo mărturie și curând a fost eliberat. Nu se știe de câte ori s-⁠au ținut asemenea convorbiri, dar la 5 iunie a semnat un act de colaborare, înțelegându-⁠l cu totul altfel decât reprezentanții OGPU. La 12 decembrie 1931 a fost iar chemat la interogatoriu și arestat. În cursul interogatoriului a spus anchetatorului că nu va fi spion și provocator, că din aprilie 1930 până atunci nu denunțase pe nimeni, că socoate că, dacă ar fi aflat ceva împotriva puterii sovietice sau a țarului, ca cetățean ar fi trebuit să anunțe organele de stat, dar că acum preoții se tem de toate, se tem să vorbească, se tem de ei înșiși. El însuși credea că va trebui să sufere pentru dreptatea și sinceritatea lui, iar lucrul în organele OGPU, spunea, înseamnă provocare și spionaj, de aceea refuză a doua oară să ajute OGPU. La 3 ianuarie 1932 a fost eliberat, cu gândul că, trecând prin temniță, se va „îndrepta”.

La 29 martie 1932 a fost arestat și închis în casa de arest din Kolomna. În aceeași zi a fost interogat; a confirmat din nou mărturia din 12 decembrie 1931 și a spus că nu va lucra ca spion și provocator, socotind aceasta o faptă nemorală pentru un preot; angajamentul din 5 iunie l-⁠a înțeles ca îndatorire de a anunța OGPU dacă s-⁠ar organiza vreo conspirație împotriva puterii sovietice, ceea ce nu se întâmplase; nemulțumiri față de măsurile puterii existau și există între credincioși, dar nu le-⁠a socotit necesar de raportat, ci le spunea nemulțumiților să rabde. Între cler, observa el, toți sunt înspăimântați de arestările făcute de OGPU și se tem să vorbească deschis despre politica puterii sovietice. La 1 aprilie a fost interogat preotul Mihail Dimitrievici Pokrovski, care slujea tot în Kolomna și care, deși a spus că-⁠l cunoaște puțin pe părintele Iacob, l-⁠a pârât cu totul, semnând ce avea nevoie ancheta, că este monarhist înfocat, nemulțumit de puterea sovietică și că mereu o ocărăște. La interogatoriul din 8 aprilie, anchetatorul l-⁠a întrebat de atitudinea lui față de puterea sovietică și de relațiile cu clerul din Kolomna arestat mai înainte. A răspuns că, în 1929, preotul Miroliubov i-⁠a spus că episcopul Teodosie, preoții Strahov și alții, zece în total, au fost arestați în noiembrie 1929 de OGPU pentru nepomenirea puterii sovietice la slujbă. El însuși începuse să pomenească puterea sovietică încă din 1925, cu doi-⁠trei ani înainte de rânduiala mitropolitului Serghie. Credincioșilor care se plângeau de acțiunile bolșevicilor, de închiderea bisericilor și de munca în sărbători, le răspundea că puterea sovietică face bine, căci ei înșiși au renunțat la Biserică și lucrează în sărbători, deci nu o pot învinui. Întrebat de anchetator dacă nu va simți umilire morală ajutând puterea sovietică să lupte cu dușmanii de clasă, a răspuns: „Eu, ca preot, găsesc că nu se împacă cu preoția să lucrez prin toate mijloacele pentru puterea sovietică”.

La 19 aprilie, împuternicitul secției OGPU din Kolomna a întocmit actul de acuzare, scriind că preotul Brilliantov, fiind informator secret al lor, pe lângă că a ignorat obligațiile asumate, se abate de la lucru și face agitație antisovietică între cler și credincioși. La 8 mai 1932 troica OGPU l-⁠a osândit la trei ani de exil în Kazahstan. După ispășire s-⁠a întors în regiunea Moscova și s-⁠a așezat în satul Gorî, raionul Ozerî, unde a fost rânduit să slujească la biserica Sfântului Serghie de Radonej.

La sfârșitul anilor treizeci puterea a luat măsuri pentru nimicirea fizică a Bisericii Ruse. În plină prigoană, la 21 noiembrie 1937, părintele Iacob Brilliantov a fost arestat și închis în temnița din Kolomna. Întrebat de anchetator dacă a făcut vreodată o muncă de folos obștesc, a răspuns că niciodată în viață nu a făcut muncă de folos obștesc. Întrebat dacă se recunoaște vinovat de agitație contrarevoluționară, a răspuns: „Nu mă recunosc vinovat că aș fi făcut agitație contrarevoluționară printre oameni, căci pentru mine orice putere este de la Dumnezeu. Faptele de agitație contrarevoluționară ce mi se imputează nu le-⁠am rostit niciodată, activitate antisovietică nu am făcut niciodată”. La 23 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Preotul Iacob Brilliantov a fost împușcat la 2 decembrie 1937 pe poligonul de la Butovo și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 2 decembrie, la 29 mai, în Soborul noilor mucenici din Butovo, și la 5 septembrie, în Soborul sfinților Moscovei (stil nou, ultimele două zile schimbătoare).