Iliodor din Magid

Sfântul Mucenic Iliodor din Magid a trăit în Pamfilia, în Asia Mică, pe vremea împăratului Aurelian (270 până la 276). În cetatea Magidis, pe care o stăpânea Aețiu, un om cucernic, cu numele Iliodor, propovăduia pe Hristos fără frică. Pentru aceasta a fost prins și adus înaintea dregătorului, învinuit că răspândește o învățătură prigonită.

La judecată Aețiu l-⁠a îndemnat mult să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor, dar sfântul a mărturisit cu bărbăție că Hristos este Dumnezeu. Dregătorul a poruncit să fie atârnat și rupt cu gheare de fier. În mijlocul chinului sfântul a strigat cu glas tare: „Doamne Iisuse Hristoase, ajută-⁠mă”. Din cer s-⁠a auzit un glas: „Nu te teme. Eu sunt cu tine”. Glasul l-⁠au auzit și călăii, care au văzut totodată patru îngeri. Cei care îl chinuiau au crezut în Domnul Iisus Hristos și au început să-⁠l mustre pe dregător, iar acesta, mâniat, a poruncit să fie aruncați în mare. Apoi a poruncit să se înroșească un bou de aramă și să fie aruncat sfântul înăuntru. Prin rugăciunea lui, boul s-⁠a răcit îndată, iar sfântul a cântat lui Dumnezeu un cântec de mulțumire. Uimit, dregătorul s-⁠a apropiat de bou și a văzut că se răcise. I-⁠a zis: „Nelegiuitule, vrăjile tale au biruit chiar și focul”. Sfântul a răspuns: „Nu vrăjile au făcut aceasta, ci ajutorul lui Hristos”. Apoi a cerut trei zile de răgaz ca să cugete ce să facă.

Slobozit, sfântul s-⁠a dus pe ascuns în capiștea idolească și s-⁠a rugat acolo. La rugăciunea lui a fost un cutremur, iar idolii au căzut și s-⁠au sfărâmat. Aflând, dregătorul a poruncit să fie adus iarăși la judecată și, plin de mânie, a poruncit să fie atârnat și să i se bată în cap cuie înroșite în foc. În durerea cumplită, sfântul a chemat în ajutor pe Dumnezeu și chinurile i s-⁠au ușurat îndată. Atunci dregătorul i-⁠a pus lanțuri grele de fier și l-⁠a trimis la dregătorul unei cetăți vecine, care a stat mult de vorbă cu el ca să-⁠l silească să jertfească. Văzându-⁠i statornicia, acela a poruncit să-⁠i bage mâinile și picioarele în patru crăpături ale unui lemn și apoi să-⁠l arunce într-⁠un cazan încins. Din cazan sfântul se ruga și îi îndemna pe cei de față să intre la el, spunând că nu le va face rău. Mulți dintre cei de acolo au crezut în Domnul Iisus Hristos și ziceau: „Cu adevărat mare este Dumnezeul creștinilor”.

Dregătorul, văzând că mulți au crezut în Dumnezeul lui Iliodor, și temându-⁠se să nu ascundă ei pe sfântul mucenic, a poruncit să fie dus înapoi la Magid. Ostașii l-⁠au luat și au pornit cu el. Ajunși la Magid, l-⁠au adus iarăși la judecată. După o nouă cercetare, dregătorul a poruncit să fie atârnat, să i se strunjească trupul și apoi să i se taie capul. Pe când sfântul era târât în afara cetății, a făcut semn cu mâna celor ce îl duceau să se oprească, iar când au făcut ce a cerut, a rostit o rugăciune și apoi i s-⁠a tăiat capul, în jurul anului 273.

Sfântul Mucenic Iliodor este pomenit la 2 decembrie, după stilul nou.