Sari la conținut

Sfântul Nou Mucenic

Ioan din Monemvasia

Tânăr nou mucenic, născut în 1755 și ucis în anul 1773 la Geraki.

Prăznuire
21 octombriestil vechi 3 noiembrie
Adormit
1773secolul XVIII
Locul
Geraki

Viața

Sfântul Nou Mucenic Ioan din Monemvasia a fost un tânăr fiu de preot din Peloponez, ucis de un stăpân turc la 19 octombrie 1773 (a murit după două zile) pentru că a refuzat să-⁠și lepede credința. Biserica îl pomenește la 21 octombrie.

Sursele dau fie anul 1755, fie 1758 ca an al nașterii. S-⁠a născut lângă Monemvasia, în satul Gouves, unde tatăl său, preot originar din Geraki, slujea; mama sa era din satul vecin. De mic încerca să-⁠și imite tatăl și îl ajuta în biserică, așa că ceilalți copii îl numeau „fiul preotului”. În 1770, când albanezii au venit în Peloponez, tatăl său a fost ucis, iar Ioan și mama sa au fost duși în robie la Larisa și vânduți de mai multe ori.

După vreo doi ani au ajuns la același stăpân turc, un om fără copii, care, văzând însușirile lui Ioan, a vrut să-⁠l înfieze după ce l-⁠ar fi făcut musulman. În fiecare zi a încercat să-⁠l convingă, mai întâi cu lingușiri și cu făgăduieli, apoi cu chinuri, dar tânărul, de abia în vârstă de cincisprezece ani, a răspuns: „Eu nu sunt turc, sunt creștin și creștin vreau să mor”. Soția stăpânului a încercat și ea să-⁠l piardă prin vrăji, dar a rămas curat.

Când au venit zilele postului Adormirii Maicii Domnului, stăpânul a înțeles că Ioan nu vrea să rupă postul și l-⁠a închis într-⁠un hambar pentru cincisprezece zile, l-⁠a atârnat, a aprins sub el un foc de paie și l-⁠a lovit cu plesnele săbiei, ca să-⁠l facă să mănânce de dulce. Ioan nu s-⁠a atins de mâncare, ci s-⁠a rugat Maicii Domnului. Apoi stăpânul l-⁠a lăsat flămând câte două-⁠trei zile. Mama, văzându-⁠l slăbit, l-⁠a rugat să cedeze, dar el i-⁠a răspuns că, fiind fiu de preot, trebuie să țină rânduielile Bisericii mai mult decât ceilalți. Înfuriat, turcul l-⁠a înjunghiat în inimă la 19 octombrie 1773, iar după două zile sfântul a murit și a primit cununa muceniciei.

Capul sfântului și părți din mâini și din picioare se păstrează la Mănăstirea Zerbița de lângă Sparta; alte părți se află la biserica Sfinților Patruzeci de Mucenici din Larisa și la Mănăstirea Vulcanu din Mesenia.

Prăznuiți în aceeași zi 21 octombrie