Ioan Kozîrev

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Kozîrev, preot, s-⁠a născut la 16 ianuarie 1885 în satul Pojarie, ținutul Sandovo, gubernia Tver, unde tatăl lui, Alexei Kozîrev, era preot. A fost împușcat la 3 noiembrie 1937, împreună cu fratele său, Sfântul Sfințit Mucenic Vasile, născut în 1889. În 1904 a terminat Seminarul din Tver și a fost profesor la școala duhovnicească din Krasnîi Holm până în 1910, apoi s-⁠a întors în Pojarie ca învățător la școala satului. În 1911 tatăl a murit, iar la 9 octombrie Ivan Alexeevici a fost hirotonit preot pentru biserica din satul natal.

Fratele lui, Vasile, a învățat la școala duhovnicească din Bejeț, a făcut cinci clase la Seminarul din Tver și a intrat la liceul juridic Demidov din Iaroslavl, dar nu l-⁠a putut termina din lipsă de bani. Între 1914 și 1919 a fost învățător la o școală sătească, apoi contabil și instructor la uniunea de consum din Rîbinsk, până în 1921, când a hotărât să devină preot. A fost hirotonit în 1921 pentru o biserică din Bejeț. În 1930 a fost arestat, condamnat la trei ani și trimis la Solovețki, apoi la lagărul Svir, de unde s-⁠a întors în 1932 la Bejeț. În 1929 fratele lor, episcopul Grigore, a fost numit episcop de Bejeț și, prin rugăciunea și pilda lui, a ridicat duhul clerului și al mirenilor, mulți dintre ei descurajați de prigoana fără milă. În același an părintele Ioan a ascuns de inventarul bisericii potirul, discosul, lingurița, două talerașe și Evanghelia de pe masa altarului, într-⁠o legătură de argint, dar autoritățile au găsit și au luat totul, iar el a fost arestat și amendat cu trei sute de ruble pentru strângerea de daruri pentru biserică.

La 16 februarie 1934 preoții Ioan și Vasile Kozîrev au fost arestați, împreună cu preotul Serghie Kordiukov, care mărturisise împotriva tuturor. Părintele Ioan a acceptat propunerile anchetatorului și a semnat, la 22 februarie, un proces-⁠verbal în care se recunoștea vinovat de apartenență la o grupare contrarevoluționară bisericească din Bejeț, care s-⁠ar fi adunat într-⁠o stranie după slujba aniversării a zece ani de arhierie a episcopului Grigore și ar fi vorbit despre aprovizionarea slabă și despre colhozuri. Părintele Vasile nu s-⁠a recunoscut vinovat și a spus că a vrut să se facă preot în scopul întăririi credinței ortodoxe, pentru că era nemulțumit de încetarea predării religiei în școli. Troica OGPU i-⁠a condamnat pe Serghie Kordiukov, Vasile și Ioan Kozîrev la trei ani de lagăr. Au fost trimiși de la Vladivostok la Kolîma, unde lucrul și viața erau atât de grele încât frații abia au supraviețuit, iar părintele Serghie a murit în lagăr.

La sfârșitul lui octombrie 1936 au revenit la Bejeț și au intrat în slujba bisericii. S-⁠au întâlnit cu fratele lor, episcopul Grigore, care i-⁠a întrebat în amănunt despre lagăr și despre anchetă. Ei au povestit că anchetatorul i-⁠a învinuit de crearea unei organizații bisericești contrarevoluționare, cu episcopul Grigore în rolul de conducător. În iulie 1937 mitropolitul Serghie l-⁠a numit pe episcopul Grigore episcop de Barnaul. La 17 iulie frații l-⁠au condus la tren, iar el și-⁠a binecuvântat pentru ultima oară turma; la sosirea în Barnaul a fost arestat.

În septembrie 1937 au fost arestați din nou frații Ioan și Vasile. Experiența anchetei din 1934 îi învățase că ancheta se sprijină pe minciună, că anchetatorii nu se dau înapoi de la nimic și că nu trebuie crezut nici un cuvânt de-⁠al lor. Unica ieșire era să fie bărbătești, să nu recunoască și să nu semneze minciuna. La 21 septembrie părintele Ioan a fost interogat. A spus că a ars corespondența din lagăr, de teamă să nu fie arestat, după arestarea lui Grigore Kozîrev în anul precedent, și că el și fratele Vasile au ținut cea mai apropiată legătură cu Grigore, dar că vorbeau doar despre treburi de familie. A negat că a ținut predici cu comentarii contrarevoluționare și că a răspândit zvonuri despre război. A recunoscut totuși că explica arestările preoților prin dorința puterii sovietice de a-⁠i îndepărta pe cei nedoriți de la alegerile pentru Sovietul Suprem și a fost de acord cu anchetatorul că aceasta este o calomnie la adresa constituției staliniste. La 1 octombrie, la ultimul interogatoriu, a spus ferm că nu face parte dintr-⁠o grupare contrarevoluționară și nu a făcut agitație. Și părintele Vasile a negat toate acuzațiile.

La 1 noiembrie 1937 troica NKVD din regiunea Kalinin i-⁠a condamnat pe preoții Ioan și Vasile Kozîrev la moarte. Au fost împușcați la 3 noiembrie 1937. Au fost numărați între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la Sinodul Arhieresc jubiliar din august 2000. Biserica îl pomenește la 3 noiembrie, în ziua morții, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici și ale sfinților din Tver.