Ioan Mirotvorțev

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Mirotvorțev, preot, s-⁠a născut la 25 martie 1881 în satul Elșanka din ținutul Saratov, în familia țăranului Nicolae Mirotvorțev. După Seminarul Teologic din Saratov a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Viazmino și a slujit acolo nouă ani, în vremea înfloririi duhovnicești a eparhiei, când o păstorea râvnitorul episcop Ermoghen (Dolganev). Mai târziu a fost mutat la biserica din satul Tavolojka și a câștigat acolo atâta autoritate între enoriași, încât se adresau mai întâi lui pentru orice grijă. Atunci când în alte părți autoritățile luau pământul preoților în nepăsarea enoriașilor, aici bolșevicii nu au izbutit, fiindcă țăranii bogați și săraci s-⁠au ridicat laolaltă împotriva hotărârii.

În 1928 puterea sovietică a reluat lupta fără milă împotriva țărănimii și a Bisericii. Țăranilor cu o oarecare stare li se luau toate bunurile. Țăranii care erau starosti, dirijori, cântăreți, împreună cu păstorii lor, erau arestați și surghiuniți. În 1928 părintele Ioan, ca „rău nelivrator de grâu”, a fost condamnat la o lună de închisoare. În mai 1928, la adunarea țăranilor, un reprezentant al puterii a chemat țăranii să predea de bunăvoie mai mult grâu, iar toți au răspuns cu tăcere. S-⁠a discutat apoi dacă să i se dea pământ preotului. Părintele Ioan a spus țăranilor că este lipsit de pământ pe baza unor adeverințe false, „fără știrea voastră, a bătrânilor”. Adunarea a hotărât cu majoritatea să i se dea pământ. A doua zi, după spusele membrilor sfatului sătesc, părintele și soția lui au venit la sfat, unde preotul ar fi zis că în sfat nu stau conducători, ci hoți și huligani. Pentru aceasta s-⁠a întocmit un act trimis procurorului.

În martie 1929, pentru nelivrarea surplusului de grâu, i s-⁠a luat aproape toată averea, iar peste o lună au venit din nou reprezentanții puterii să ia ce mai rămăsese. Preotul nu era în sat, dar înaintea casei s-⁠a adunat o mare mulțime de credincioși, mulți strigând în fața celor veniți: „Tâlharilor, sugători de sânge” Prin apărarea poporului, autoritățile s-⁠au retras de data aceea. La 19 octombrie 1929 un comunist local a cerut preotului să predea statului trei sute de puduri de grâu, iar părintele Ioan a răspuns: „Mă puneți iar la dare, ce, la mine a rodit mai mult decât la toți? Spuneți-⁠mi pe față că nu mă vreți, părinte”. La 9 noiembrie 1929 părintele Ioan și trei țărani au fost arestați și închiși la Atkarsk. Interogat, a spus că își amintește bine conflictul din mai 1928 cu președintele sfatului și că l-⁠a lipsit de ogor sub pretext că ar fi angajat muncitori, iar el a apelat la adunare, dar nu a rostit cuvinte de ocară. A negat că ar fi opus împotrivire la luarea averii în martie și aprilie 1929 și că ar fi organizat manifestații.

La 15 decembrie 1929 ancheta s-⁠a încheiat; preotul și țăranii au fost învinuiți că, „uniți pentru activitate antisovietică și sub chipul religiozității, se adunau adesea în casa preotului Mirotvorțev”. Lucrătorii OGPU au propus să nu se facă proces, ci să se hotărască în Consfătuirea Specială, cu ce procurorul nu era de acord, socotind că cauza, fiind pe deplin dovedită, trebuie judecată în instanță. Împuternicitul OGPU a răspuns că un proces public nu ar da efect, fiindcă preotul Mirotvorțev are autoritate și înrâurire religioasă între toate păturile satului, mai ales între cei săraci. La 24-25 ianuarie 1930 troica OGPU l-⁠a condamnat la cinci ani de închisoare și a fost trimis la lagăr pentru construcția Canalului Marea Albă-⁠Marea Baltică. După ispășire i s-⁠a interzis să locuiască în Ținutul Volga de Jos, adică în regiunea Saratov, unde slujise peste un sfert de veac și unde rămăsese toată turma lui.

Întors din lagăr, a slujit în satul Priimkovo, raionul Gavrilov-⁠Iam, regiunea Iaroslavl, dar nu pentru mult. În iulie și august 1937, în raionul Gavrilov-⁠Iam a fost arestat un grup de clerici și mireni în frunte cu decanul. Unii dintre ei au primit să fie martori mincinoși și au spus că părintele Ioan, la numirea în parohie, a primit de la mitropolitul Pavel (Borisovski) al Iaroslavlului „sarcini de caracter antisovietic”. A fost arestat la 6 august 1937 și închis la Iaroslavl. După o săptămână anchetatorul l-⁠a interogat; a negat că ar fi făcut parte dintr-⁠un grup bisericesc răsculat, că ar fi ținut adunări antisovietice în locuința lui sau ar fi făcut muncă contrarevoluționară. La 16 august ancheta s-⁠a încheiat, iar la 28 septembrie troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr. Preotul Ioan Mirotvorțev a murit în Uhtpecilag la 18 martie 1938 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

Biserica îl pomenește la 18 martie, în ziua morții, după stilul nou, la 11 februarie în Soborul sfinților din Komi, la 5 iunie în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici și ale sfinților din Saratov.