Ioasaf al Indiei

Sfântul Cuvios Ioasaf al Indiei, fiu de împărat, a trăit în India, care primise odinioară credința creștină prin vestirea Sfântului Apostol Toma. Acolo domnea împăratul Avenir, închinător la idoli și cumplit prigonitor al creștinilor. Multă vreme nu a avut copii. În cele din urmă i s-⁠a născut un fiu, numit Ioasaf. La nașterea lui, înțeleptul astrolog al împăratului a prezis că prințul va primi credința creștină pe care o prigonea tatăl. Împăratul, voind să împiedice cele prezise, a poruncit să se zidească pentru prinț un palat aparte și să nu audă nici un cuvânt despre Hristos și despre învățătura Lui.

Ajuns la vârstă de tânăr, prințul a cerut tatălui îngăduința să iasă din palat și a văzut atunci că există suferință, boală, bătrânețe și moarte. Aceasta l-⁠a dus la gânduri despre deșertăciunea și lipsa de înțeles a vieții și a căzut în grele gânduri. Pe atunci se nevoia în pustie un pustnic înțelept, Cuviosul Varlaam. Prin descoperire dumnezeiască a aflat de tânărul care suferea căutând adevărul. A ieșit din pustie, a mers în India în chip de negustor și, ajuns în orașul unde era palatul prințului, a vestit că aduce o piatră scumpă cu putere minunată de a vindeca boli. Adus la prințul Ioasaf, Cuviosul Varlaam a început să-⁠i înfățișeze credința creștină în pilde, apoi „din Sfânta Evanghelie și din Sfinții Apostoli”. Din învățăturile lui Varlaam, tânărul a înțeles că piatra scumpă este credința în Domnul Iisus Hristos, a crezut în El și a dorit Sfântul Botez. Botezându-⁠l, Cuviosul Varlaam i-⁠a poruncit postul și rugăciunea și s-⁠a întors în pustie.

Aflând că fiul s-⁠a făcut creștin, împăratul s-⁠a umplut de mânie și de întristare. La sfatul unui dregător, a rânduit o dispută de credință între creștini și păgâni, la care s-⁠a înfățișat, în chip de Varlaam, magul și vrăjitorul Nahor, care trebuia să se declare învins în dispută și astfel să-⁠l abată pe prinț de la creștinism. Printr-⁠o vedenie în vis Sfântul Ioasaf a aflat de înșelăciune și l-⁠a amenințat pe Nahor cu o moarte cumplită dacă va fi biruit. Înspăimântat, Nahor nu numai că i-⁠a învins pe păgâni, dar a crezut și el în Hristos, s-⁠a pocăit, a primit Sfântul Botez și s-⁠a retras în pustie. Împăratul a încercat și alte mijloace, dar prințul a biruit toate ispitele. Atunci, la sfatul dregătorilor, Avenir i-⁠a dat fiului jumătate din împărăție. Sfântul Ioasaf, făcându-⁠se împărat, a refăcut creștinismul în țara lui, a zidit din nou biserici și, în cele din urmă, l-⁠a întors la credința creștină pe tatăl său, împăratul Avenir. Curând după Botez, Avenir s-⁠a mutat la Domnul, iar sfântul prinț Ioasaf a lăsat împărăția și a plecat în pustie în căutarea învățătorului său, bătrânul Varlaam.

Doi ani a rătăcit prin pustie, răbdând nevoi și ispite, până a găsit peștera Cuviosului Varlaam, care se mântuia în liniște. Bătrânul și tânărul s-⁠au nevoit împreună. Când s-⁠a apropiat vremea morții lui Varlaam, el a slujit Liturghia, s-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine, l-⁠a împărtășit și pe Sfântul Ioasaf și așa s-⁠a mutat la Domnul, după ce petrecuse în pustie șaptezeci din cei o sută de ani trăiți. După înmormântarea bătrânului, Sfântul Ioasaf a rămas în aceeași peșteră, urmându-⁠și nevoința pustnicească. A stat treizeci și cinci de ani în pustie și s-⁠a mutat la Domnul la vârsta de șaizeci de ani. Urmașul lui la domnie, Varahia, după îndrumarea unui pustnic, a găsit în peșteră moaștele nestricate și bine mirositoare ale celor doi nevoitori, le-⁠a dus în țara lui și le-⁠a pus în biserica ridicată de Cuviosul prinț Ioasaf.

Biserica îl pomenește pe Sfântul Ioasaf la 2 decembrie, după stilul nou.