Iuventin și Maximin

Sfinții Mucenici Iuventin și Maximin au fost ostași din garda împăratului Iulian Apostatul, care și-⁠au mărturisit credința în Hristos și au fost uciși în anul 363. Iuventin este numit uneori și Iuvenție, iar Maximin Maxim sau Maximos. Moartea lor se pune la 29 ianuarie 363, iar pomenirea lor în izvoarele noastre la 25 ianuarie.

Înainte de a porni campania împotriva Imperiului Sasanid, Iulian a dat un edict care interzicea cinstirea moaștelor în Antiohia. A poruncit și să se stropească toate bucatele din piață și apa fântânilor cu sânge adus idolilor. La un ospăț, Iuventin și tovarășul său Maximin au scăpat câteva cuvinte despre legile împăratului împotriva creștinilor, spunând că viața nu mai are sens în vremea aceea, că toate cele sfinte sunt pângărite, că credința în Domnul făpturii este tratată cu dispreț și rușine, că oriunde ai fi simți mirosul urât de grăsime de animal și de carne de jertfă și că nicăieri nu se mai află aer curat.

Aflând de aceasta, împăratul i-⁠a chemat, dar nu a izbutit să-⁠i convingă să-⁠și retragă cuvintele și nici să aducă jertfă zeilor. După Martirologiul Roman, Iulian i-⁠a lipsit de averi, i-⁠a bătut și le-⁠a tăiat capul. Sfântul Ioan Gură de Aur a scris un panegiric despre ei. El arată că au fost executați la miezul nopții, sub învinuirea de înaltă trădare, pentru că Iulian nu voia să facă din ei mucenici, lăsând să se creadă că au murit pentru credință. Istoricul roman Ammianus Marcellinus nu pomenește despre Iuventin și Maximin, și nici Grigorie de Nazianz sau istoricul bisericesc Socrate din Constantinopol.

Cercetătorul italian Pio Franchi de Cavalieri a susținut că Patima Sfinților Serghie și Vah s-⁠a întemeiat pe o patimă mai veche, pierdută, a lui Iuventin și Maximin. După el, autorul a luat materiale din povestirile mucenicilor din vremea lui Iulian, nu din cea a lui Galeriu, sub care ar fi pătimit Serghie și Vah.