Luca Vucmanovici

Sfântul sfințit mucenic Luca de la Crmnița (Vucmanovici, 1907-1945) a fost preot, profesor și doctor în teologie din Muntenegru, ucis în 1945 lângă Kamnik, în Slovenia. A fost canonizat în mai 2000 de Biserica Ortodoxă Sârbă; se pomenește la 29 iulie (11 august după calendarul nou).

S-⁠a născut la 14 octombrie 1907 în satul Podgor-⁠Utrg din Crmnița, lângă Cetinje, într-⁠o familie de țărani cu stare: părinții, Nicola și Maria (născută Pejovici), au avut patru copii, între care Gheorghe, mort la douăzeci și trei de ani ca student comunist la Sorbona, și Svetozar, viitorul Tempo. Tatăl, întors din minele Americii de Nord, a fost, după unirea Muntenegrului cu Serbia (1918), de partea „verzilor” și a stat doi ani în închisoare. Luca a absolvit școala din satul natal cu rezultate excelente, apoi gimnaziul inferior și seminarul din Cetinje și a slujit ca paroh la Grahovo un an și la Podgor-⁠Utrg cinci-⁠șase ani. La rugămintea mamei, rămasă văduvă, a întrerupt un timp studiile teologice de la Belgrad, ca să ajute la întreținerea familiei, iar cu salariul de profesor l-⁠a ajutat pe fratele Svetozar la studii. Cu soția Dragina a avut patru copii, toți școliți.

La 6 (19) aprilie 1931, pe când slujea Liturghia în biserica Sfântul Gheorghe din Utrg, a scăpat cu viață dintr-⁠un atentat: la ieșirea din altar pentru Vohodul Mare un bărbat pe nume Stjepčević a tras în el; două gloanțe l-⁠au lovit în umăr și în abdomen. Preotul a avut atâta putere încât a așezat Sfintele Daruri, pe care le purta în potir și pe disc, pe Sfânta Masă, și apoi a căzut în nesimțire. Mitropolitul Gavriil Dojici al Muntenegrului a socotit că în spatele atentatului stă o acțiune comunistă, deși atentatorul era socotit bolnav sufletește. În 1935 a absolvit Facultatea de Teologie din Belgrad și a devenit profesor la seminarul din Cetinje, iar în 1940 și-⁠a luat doctoratul cu teza „Concepția materialistă și cea creștină despre istorie”. A refăcut biserici, s-⁠a ocupat de luminarea enoriașilor, a înființat o sală de lectură și un fond de binefacere. Între 1927 și 1943 a colaborat la multe publicații. A fost secretarul uniunii preoților.

Mitropolitul Gavriil l-⁠a scos din slujbă din pricina unor neînțelegeri privind conducerea seminarului; Luca a plecat paroh la Gostivar, apoi, la chemarea mitropolitului Iosif Cvijovici, ca profesor de religie la gimnaziul din Skopje, de unde bulgarii l-⁠au alungat la începutul războiului. S-⁠a întors în Muntenegru, a predat germana la gimnaziul din Cetinje și, după numirea noului mitropolit, Ioanichie I, în ianuarie 1941, a reintrat în slujba Mitropoliei. A fost arestat și osândit la moarte, dar l-⁠a scăpat mitropolitul Ioanichie. A sprijinit lupta împotriva ocupanților germani și italieni, dar nu revoluția comunistă pentru care lupta fratele său Svetozar Vucmanovici Tempo. Către sfârșitul războiului a pornit, cu mitropolitul Ioanichie și cu cetnicii muntenegreni, spre Bosnia. A fost împușcat lângă Kamnik, spre sfârșitul lui mai 1945, de membri ai Brigăzii a cincea muntenegrene, a cărei grupă era condusă de un prieten al lui Tempo, din Crmnița. Fiul cel mare, Cedomir, a fost cruțat, dar silit să intre între partizani. În mai 2000 patriarhul Pavel, cu toți episcopii sârbi, în catedrala Sfântul Sava din Belgrad, a trecut între sfinți pe mucenicii noi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe, între ei și pe Luca.