Mardarie Isaev

Sfântul Cuvios Mucenic Mardarie Isaev, ieromonah (1886-1938), a fost un țăran din gubernia Tver, botezat Mihail, care a slujit ca duhovnic iubit într-⁠o parohie de lângă Uglici și a murit împușcat în vremea prigoanei staliniste. S-⁠a născut la 4 ianuarie 1886 și a trăit cu părinții până la douăzeci și patru de ani. În 1921 a intrat la mănăstirea Jeltikov din Tver, apoi a fost chelar, citeț și ipodiacon în Rîbinsk, a primit tunderea cu numele Mardarie și a fost hirotonit ierodiacon (1924) și ieromonah (1925). Din 1929 a slujit în satul Derevenki, în apropiere de Uglici, unde s-⁠a apropiat de arhiepiscopul Serafim (Samoilovici), care conducea de fapt eparhia Iaroslavlului.

Păstorul de la Derevenki

Și-⁠a făcut chilie într-⁠o băiță de la marginea satului. Un preot, chemat de OGPU să-⁠l caracterizeze, a spus despre el că este un monah ascet, râvnitor la slujbă și la rânduiala monahală, fără predici, dar cu spovedanii lungi și cu mare autoritate. Ajuta cu bani familiile preoților arestați și era iubit pentru blândețe. După arestarea arhiepiscopului Serafim, în 1928, vicariatul Ugliciului a fost trecut sub un alt episcop, dar părintele Mardarie a continuat să-⁠l pomenească pe Serafim, socotind noua rânduială făcută în folosul prigonitorilor. Credincioșii veneau la slujbele lui, ținute aproape zilnic, de la cincizeci de kilometri, din sate și din orașe, iar el se pregătea de arestare.

Arestările

A fost arestat în februarie 1933 și a spus la anchetă că e de acord cu arhiepiscopul, că spovedania lui dura cinci-⁠zece minute și că nu a vorbit împotriva colectivizării. Enoriașii au mers la Uglici să-⁠l scoată, iar în iulie a fost eliberat cu condiția să părăsească raionul; s-⁠a mutat la Rîbinsk. În 1935 a fost numit în satul Iurievskoe, unde a reluat slujirea monahală. La 9 ianuarie 1937 a fost arestat din nou. Timp de luni de zile a tăgăduit învinuirile de agitație antisovietică, de legături cu credincioși din alte parohii și de stricare a lucrului colhozului prin slujbe, spunând că oamenii veneau de bunăvoie. La judecata din 10 decembrie 1937 nu s-⁠a recunoscut vinovat, iar ședința a fost amânată; până atunci stătea de aproape un an în arest.

Mucenicia

Cazul a fost dat unei troici extrajudiciare, care l-⁠a osândit la 17 martie 1938. A fost împușcat a doua zi, 18 martie 1938, și îngropat într-⁠o groapă comună fără nume. Este pomenit la 18 martie, în ziua morții, după stilul nou, la 5 iunie în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl și în ziua mobilă din jurul datei de 7 februarie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.