Martirii din Scili

Martirii din Scili au fost un grup de creștini din Africa de Nord, uciși prin tăierea capului la Cartagina, la 17 iulie 180, pe vremea lui Marcus Aurelius. Grupul își ia numele de la localitatea Scillium, din apropiere (azi în guvernoratul Kasserine, Tunisia). Sunt cinstiți ca mucenici de Biserica Catolică și de cea Ortodoxă.

Erau douăsprezece persoane, șapte bărbați și cinci femei: Speratus, Nartzalus, Cintinus (Cittinus), Veturius, Felix, Aquilinus, Laetantius, Ianuaria, Generosa, Vestia, Donata și Secunda. Au fost aduși în fața proconsulului Africii, Publius Vigellius Saturninus, la scurtă vreme după arestare. Procesul este însemnat prin aceea că acuzații nu au fost supuși la chinuri. Speratus a vorbit în numele grupului: au trăit liniștit și cinstit, și-⁠au plătit impozitele și nu au făcut rău nimănui. Poftit să jure pe numele împăratului, a răspuns: „Nu cunosc stăpânirea acestei lumi; ci slujesc Dumnezeului pe care nimeni nu L-⁠a văzut și nu-⁠L poate vedea cu ochii aceștia” (cu aluzie la 1 Timotei). Cittinus a spus că nu se tem de nimeni, doar de Domnul Dumnezeu din cer, iar Donata: „Cinstim pe Cezar ca pe Cezar, dar ne temem numai de Dumnezeu”. Proconsulul i-⁠a osândit la moarte și i-⁠a decapitat pe loc.

Faptele Martirilor din Scili sunt, după cercetătorul Herbert Musurillo, cel mai vechi document datat al Bisericii latine și cel dintâi care pomenește o Biblie latină, și unul dintre cele mai vechi documente ale creștinismului în Africa. Textul cel mai vechi este socotit o reproducere aproape fidelă a procesului-⁠verbal oficial al interogatoriului; ulterior a fost rescris de mai multe ori, cu adaosuri minunate. O bazilică închinată lor a fost ridicată la Cartagina. După Agobard, arhiepiscopul Lyonului (în jurul anilor 779-840), moaștele lui Speratus și ale Sfântului Ciprian au fost aduse din Africa la Lyon din porunca lui Carol cel Mare; după alt izvor, moaștele au fost duse la Arles la începutul secolului al IX-⁠lea, apoi trupul lui Speratus la Lyon, iar de acolo, în vreme nehotărâtă, la Roma, în biserica Sfinților Ioan și Pavel de pe colina Celius, unde se păstrează într-⁠un sarcofag de marmură.