Meletie Iakimov

Sfântul Ierarh Meletie (în lume Mihail Cuzmici Iakimov, 1835-1900) a fost episcop de Reazan și Zarask, mai întâi misionar în Siberia și episcop de Iakutsk, scriitor duhovnicesc, înnoitor al lucrării pentru leproși și ziditor de biserici. Este cinstit ca sfânt local în mai multe eparhii ruse. Se pomenește la 10 iunie.

Începuturile

S-⁠a născut în satul Nema, ținutul Nolinsk, gubernia Viatka, în familia preotului Cosma Pavlovici Iakimov și a Alexandrei Capitonovna, născută Reazanova, care mai târziu a întemeiat obștea Maicii Domnului din Cita, devenită mănăstire. A învățat la școlile din Nolinsk și Viatka și a absolvit seminarul din Viatka în 1856. A fost frate începător la mănăstirea Sfântul Trifon din Viatka, a fost tuns rasofor în 1857 și a fost profesor de istorie sfântă și de cântare la școala duhovnicească din Viatka. În 1858 a intrat la Academia Teologică din Kazan. La 1 februarie 1859 a fost tuns monah, cu numele Meletie, și apoi a fost hirotonit ierodiacon.

În 1861 Sfântul Sinod l-⁠a exclus din academie, pedepsindu-⁠l pentru că a săvârșit un parastas pentru țăranii din satul Bezdna, uciși la înăbușirea unei răscoale. Pentru aceeași pricină a fost arestat și profesorul Șciapov. A fost trimis ca misionar la mănăstirea Schimbarea la Față din Posolsk, pe Baikal.

Misionar în Siberia

A ajuns la mănăstire în iunie 1862 și a fost rânduit misionar printre buriații din Selenga și brigada a treia de cazaci buriați. Hirotonit ieromonah în decembrie 1862, a scris acolo o lucrare pentru care în 1865 a primit titlul de candidat în teologie. Din 1872 a fost misionar la granița Mongoliei, printre buriați și tunguși, în 1873 a fost numit conducătorul secției Irkutsk a misiunii și egumenul pustiei Nilova din munții Saian, iar în 1874 a fost ridicat arhimandrit. La 5 noiembrie 1878 a fost hirotonit episcop de Selenga, vicar al eparhiei Irkutsk, cu titlul de conducător al misiunii duhovnicești din Transbaikalia, cu centrul la Cita.

Episcop de Iakutsk și Reazan

La 5 iulie 1889 a fost numit episcop de Iakutsk și Viliuisk. O mare problemă a eparhiei erau leproșii, care trăiau izolați în taiga. A cercetat îndeaproape condițiile lor de viață și a pornit publicarea în ziarul eparhial a unui articol al medicului K. V. Nesmelov despre lepră, ceea ce a stârnit un mare ecou. Voluntari și donatori din Rusia și din străinătate s-⁠au alăturat luptei. A venit la Iakutsk asistenta engleză Kate Marsden, care a pornit ridicarea unei colonii pentru leproși lângă Viliuisk. Mai târziu au venit de la Moscova trei asistente și medicul D. S. Ghimer. A mai sfințit paisprezece biserici noi, a înființat frăția Hristos Mântuitorul, a ridicat școala eparhială de fete cu biserică de casă (1892), a deschis multe școli parohiale și a sprijinit înființarea muzeului regional.

La 14 octombrie 1896 a fost numit episcop de Reazan și Zarask și a ajuns acolo la 17 februarie 1897, deși boala îl slăbea. A slujit cu râvnă apostolică, blândețe și dragoste creștină, iar dacă în eparhia Iakutsk avea în grijă optzeci de biserici, în cea a Reazanului erau peste o mie. A adormit în 1900 și a fost îngropat în catedrala Arhanghelului din kremlinul Reazanului. A lăsat lucrări de istorie bisericească și de misiune, între care o învățătură pentru nou-⁠botezați în limba buriată, culegeri de acte bisericești din Siberia de Răsărit și o lucrare despre Ortodoxie în Dauria, Mongolia și China.

Cinstirea

În 1984, la propunerea episcopului Maxim al Omskului, cu binecuvântarea Patriarhului Pimen, a fost proslăvit în soborul sfinților siberieni, iar în 1987 patriarhul l-⁠a trecut în soborul sfinților din Reazan. La 18 iunie 1998 i s-⁠au aflat moaștele neputrezite, mutate în 1998 la mănăstirea Sfânta Treime din Reazan, iar în 2004 în catedrala Nașterea lui Hristos din Reazan. Este sfânt cinstit local în eparhiile Reazan, Lipețk, Siberia, Irkutsk și Iakutsk. Pomenirea lui este la 10 iunie, iar în alte zile ziua adormirii și aflarea moaștelor.