Mihail Novițki

Sfântul Sfințit Mărturisitor Mihail (Mihail Konstantinovici Novițki) a fost protoiereu, născut la 26 iulie 1889 în satul Ozerani, gubernia Minsk, și mort la 30 aprilie 1935 la Uzda, în regiunea Minsk, în urma bătăilor primite. Biserica Rusă l-⁠a proslăvit între sfinți în 2000, ca sfânt sfințit mărturisitor. Este pomenit la 17 aprilie după calendarul vechi (30 aprilie după cel nou) și în Soborul sfinților din Belarus. Calendarul nostru dă pomenirea la 25 ianuarie, care nu se potrivește cu izvorul.

S-⁠a născut într-⁠o familie numeroasă de preot. În 1904 a terminat seminarul din Minsk și a intrat la facultatea de istorie și filologie a Universității din Sankt Petersburg. După terminarea universității, din 1913 a predat limba latină la gimnaziul de băieți din Minsk. În Primul Război Mondial a fost evacuat cu familia la Omsk, unde a continuat să predea. În 1919 s-⁠a întors în Belarus și în februarie 1920 a fost hirotonit preot de episcopul Melhisedec (Paevski) de Minsk și Sluțk. A fost numit paroh la biserica din târgul Uzda, din gubernia Minsk. Curând a fost ridicat la rangul de protoiereu și numit protopop al ținutului Uzda. În 1933 biserica Sfinților Petru și Pavel, unde slujea, a fost închisă. Părintele Mihail a continuat să slujească într-⁠o mică casă a păzitorului bisericii.

La 26 aprilie 1935 în casa păzitorului a pătruns un tâlhar, care a cerut de la părintele Mihail să-⁠i spună unde sunt păstrate odoarele bisericii. Neputând să primească ce voia, făptașul l-⁠a bătut pe preot. Din pricina loviturilor grave nu mai putea umbla singur. Liturghia de Paști a slujit-⁠o culcat. La 30 aprilie 1935 protoiereul Mihail Novițki a murit din bătăile primite și a fost îngropat în cimitirul parohial din târgul Uzda.

A fost unul dintre cei treisprezece copii ai protoiereului Constantin Novițki și ai preotesei Stefanida. În 1914 s-⁠a căsătorit cu fiica preotului Nicolae Korzun, Zinaida, și au avut cinci copii. Trei fii au murit în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Al doilea fiu, Nicolae, la 10 octombrie 1942, a acoperit cu trupul său o ambrazură a unui dot și i s-⁠a acordat postum titlul de Erou al Uniunii Sovietice. La 28 octombrie 1999 Biserica Ortodoxă Belarusă l-⁠a trecut între sfinții cinstiți local. În august 2000 Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse, la propunerea exarhatului belarus, l-⁠a trecut între sfinții noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei. Pomenirea lui s-⁠a rânduit la 17 (30) aprilie.