Mihail Samsonov

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Samsonov, protoiereu, s-⁠a născut la 15 septembrie 1867 în satul Șor-⁠Kasî, volostea Ataevo, ținutul Kurmîș al guberniei Simbirsk (azi raionul Șumerlea din Ciuvașia), într-⁠o familie de țărani. În 1880 a absolvit școala primară populară Hodarovo. În 1892 a absolvit seminarul teologic din Simbirsk și în același an a fost hirotonit diacon pentru satul Tuvanî, iar în 1894 preot pentru satul Raskildino, ținutul Kurmîș. În 1900 a fost mutat în satul Krasnîe Cetai, iar în 1905 din nou la Raskildino. A luat parte activă la viața Bisericii: în 1905-1908 a fost deputat al clerului la congresele districtuale și eparhiale, din 1906 ajutor de protopop, iar din 1910 conducător al școlii învățătorești cu două clase din Krasnîe Cetai, până în 1918. Din 1914 a fost investigator permanent din partea departamentului bisericesc pentru ținutul Kurmîș. Slujirea i-⁠a fost răsplătită cu nabederniță (1900), skufie (1904), binecuvântarea episcopului Nicandru al Simbirskului, camilafcă (1912), mai multe medalii (1915), cruce pectorală de aur (1919), rangul de protoiereu de la noul episcop al Ciuvașiei, Timotei (Zakov), în 1923, și palița în 1925. Între 1924 și 1929 a fost protopop al districtului.

În 1925 renovaționiștii au pus pentru un timp stăpânire pe biserica din Raskildino, unde slujea părintele Mihail. În 1929, slujind la Krasnîe Cetai, a fost scos din cadre la cerere, iar în 1930 episcopul Mitrofan (Grinev) al Alatîrului i-⁠a binecuvântat să se întoarcă la parohia sa din Krasnîe Cetai și să nu lase credincioșii fără slujbe în zilele mari. În 1931 a primit cruce pectorală cu podoabe, iar în 1936 a fost numit protopop al parohiilor din raionul Alikovo.

Continuând slujirea pastorală în Raskildino, a fost arestat la 10 decembrie 1937. La interogatoriul din 12 decembrie a fost întrebat dacă a făcut agitație contrarevoluționară în sat, răspândind zvonuri provocatoare despre prăbușirea puterii sovietice și a colhozurilor. A respins învinuirile. La cel din 19 decembrie anchetatorul l-⁠a întrebat ce indicație i-⁠a dat starostelui consiliului bisericesc, Efim Fiodorov, pentru destrămarea colhozurilor și împotriva alegerilor la Sovietul Suprem, și dacă din inițiativa lui consiliul a scris cererea pentru permisiunea de a trage clopotele în ziua alegerilor, ca să abată alegătorii de la vot. Părintele a răspuns că nu se recunoaște vinovat; nu a scris nici o cerere, iar Efim Fiodorov a venit la el, dar a refuzat. A mai spus că la sosirea inspectorului de impozite la sfatul sătesc a fost chemat și el, i s-⁠a spus că venitul lui ajunge la cinci mii de ruble și de aici să plătească impozitul, iar el a răspuns că impozitele le scot din tavan, că nu are un asemenea venit, după care a plătit și a plecat.

La 14 martie 1938, la Șumerlea, a avut loc ședința închisă a colegiului special al Curții Supreme a RSSA Ciuvașe, care a judecat pe preotul bisericii din Raskildino, Mihail Samsonov, pe starostele Efim Fiodorov și pe încă doi țărani. Erau învinuiți conform articolului 58, punctele 10 și 11. Hotărârea spunea că, aflându-⁠se în legătură strânsă pe temeiul slujbelor, în 1937 s-⁠au organizat într-⁠un grup contrarevoluționar în frunte cu Samsonov și Efim Fiodorov, făcând sistematic agitație împotriva colhozurilor, a impozitelor și defetistă, în adunări ale țăranilor individuali și în convorbiri private, și că prin activitatea religioasă a lui Samsonov a crescut afluxul de credincioși din raioanele învecinate, ceea ce a dus la perturbări în munca colhozurilor. Toți patru au fost găsiți vinovați și osândiți la zece ani de lagăr de muncă. Preotul Mihail Samsonov și starostele Efim Fiodorov au fost duși la colonia de muncă din Alatîr, unde se aflau atunci mulți clerici, între care cuviosul mucenic Ignatie (Lebedev), egumenul mănăstirii Vîsoko-⁠Petrovski din Moscova, și sfinții sfințiți mucenici Dimitrie Voskresenski și Nicolae Troițki. Starostele Efim Fiodorov a murit la 25 septembrie 1938, după fișa medicului din cauza unui defect de inimă și a unei enterocolite. Părintele Mihail, deși la bătrânețe (era în al șaptezeci și patrulea an), i-⁠a supraviețuit multor frați întru Hristos și a răbdat aproape patru ani în condițiile coloniei. Neputând îndura iarna aspră și lipsa permanentă de hrană, protoiereul Mihail a murit la 28 ianuarie 1942 și a fost îngropat în cimitirul coloniei, într-⁠un mormânt necunoscut.

Parohiei din Raskildino nu i s-⁠a mai dat preot, iar biserica a stat încuiată. La 8 august 1941 s-⁠a luat hotărârea oficială de închidere, iar în timpul războiului a fost transformată în magazie de grâne a statului; abia în aprilie 1945 a fost redeschisă și funcționează până azi. Prin hotărârea Sfântului Sinod din 27 decembrie 2007, protoiereul Mihail Samsonov a fost numărat între sfinții noilor mucenici. Este pomenit la 28 ianuarie, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare) și, la 11 iulie, cu Soborul sfinților din Mitropolia Ciuvașiei (zi mișcătoare).