Mihail Tihonițki

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Tihonițki (Mihail Petrovici Tihonițki), protoiereu, s-⁠a născut în 1846 în satul Oșeț, ținutul Nolinsk al guberniei Viatka, în familia citețului Petru Tihonițki și a soției sale Anfisa Ivanovna. Copilul a crescut ascultător și curios și de mic auzea Sfânta Evanghelie citită în biserică de bunicul său, diaconul Ioan Iankevski, și îl ajuta adesea pe tatăl său să citească și să cânte la strană. A fost trimis la școala teologică din Viatka și apoi la seminar, pe care l-⁠a absolvit în 1868, hotărând să-⁠și închine viața Sfintei Biserici și să continue vechea dinastie preoțească a Tihonițkilor.

Slujirea

A fost hirotonit diacon și, în 1870, preot. Slujirea i-⁠a fost rânduită la mica biserică a Sfântului Ilie din uzina Ijevsk, în ținutul Sarapul, care fusese dată de curând edinovercilor. Tânărul preot, abia de douăzeci și patru de ani, s-⁠a ostenit la propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu și la întoarcerea enoriașilor din schismă, și pe mulți i-⁠a ținut departe de rătăcire. A fost apoi mutat cu familia în satul Bîstrița, unde avea patru copii. Soția sa, Apolinaria Vladimirovna, și mama lui, Anfisa Ivanovna, îl ajutau din toate puterile. Doi dintre copiii lui, Veniamin și Vladimir, au devenit preoți, al treilea fiu, Elpidifor, pedagog, ca și fiicele Maria, Iulia și Vera. După doi ani a fost mutat în satul Podrelie, unde a predat la școala zemstvei. Protopopul scria despre el: „Râvnitor în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu și în lămurirea învățăturii Sfintei Biserici; înclină spre ea pe enoriașii atinși de schismă”. Se remarca prin milostivire; a intrat în Crucea Roșie și a primit insigna clasei a doua. La cererea enoriașilor a condus epitropia parohială, care a început să zidească un zid de piatră în jurul bisericii.

În 1881 a fost mutat la biserica Sfintei Treimi din orașul Orlov, gubernia Viatka. La 11 decembrie 1881 i-⁠a murit soția, Apolinaria Vladimirovna, prietena lui cea mai bună, care împărțise cu el toate greutățile vieții parohiale. Un loc deosebit în viața lui a avut slujirea la mica biserică a Înălțării din Orlov, unde a fost mutat în 1898 și care se afla în mijlocul vechiului cimitir al orașului. Fiul său îi povestea cum, în noaptea de Paști, după procesiune, părintele Mihail se întorcea spre mormintele risipite în întuneric și rostea cu glas pătrunzător: „Și voi, cei din morminte, Hristos a înviat”.

În 1913 a fost numit la catedrala Kazan-⁠Bogoroditsk din Orlov, deși avea șaizeci și șapte de ani, și a devenit duhovnic al clerului orașului și protopop al bisericilor din Orlov, continuând să predea la gimnaziul de fete.

Mucenicia

Patriarhul Tihon a dat o epistolă în care anatemiza pe cei ce se făceau părtași la măcelărirea oamenilor nevinovați. La 15 februarie 1918 părintele Mihail a citit epistola Preasfințitului Patriarh Tihon la Sfânta Liturghie din catedrala Kazan din Orlov. În aceeași seară a fost pus sub arest la domiciliu. După două zile comisia de anchetă a hotărât să dea dosarul Tribunalului Revoluționar. Actul de acuzare era plin de ură față de Biserică, dar nu spunea nici un cuvânt împotriva părintelui Mihail; vina lui era doar citirea epistolei „contrarevoluționare”. La interogatoriu a spus că nu se recunoaște vinovat. Apărătorii au arătat tribunalului calitățile lui morale și faptul că nu este om politic, iar mărturia lui era îndreptată nu împotriva puterii sovietice, ci în apărarea Bisericii și a credinței. Nădejdea acuzării în martori nu s-⁠a împlinit: aceștia au început să-⁠l apere, povestind despre milostenia lui față de săraci și despre dezinteresul lui. La 28 februarie 1918 tribunalul sovietului din Orlov l-⁠a găsit vinovat de manifestare contrarevoluționară, dar, ținând seama de vârsta înaintată și de cele două săptămâni de arest la domiciliu, a hotărât o admonestare publică, cu avertismentul că la o nouă agitație va fi pedepsit mai aspru.

A trecut jumătate de an. În tot acest timp părintele Mihail a continuat să slujească lui Dumnezeu, Bisericii și oamenilor. Sănătatea i se zdruncinase, iar după spusa fiicei „arestul, aerul închis, lipsa mișcării au lucrat ucigător asupra puterilor lui bătrâne”. Dar dorința de a-⁠i ajuta pe aproapele a rămas aceeași: vizita bolnavii, îi ajuta pe săraci și avea grijă de întemnițați. La 5 septembrie 1918 Comisia Extraordinară a poruncit percheziție la locuința familiei Tihonițki, fără rezultat. După percheziție, părintele Mihail pare să fi fost îndemnat să plece din oraș, ceea ce a și făcut, fără să bănuiască o provocare. A doua zi după plecarea lui, la 7 septembrie 1918, comisarul Vorobiov a primit mandat de percheziție și de arestare a preotului Tihonițki „care locuiește în satul Rusanovo al volostei Levinsk”. Arestarea a avut loc la 8 septembrie 1918 în satul Nijnaia Edoma, în casa lui Procopie Semionovici Fokin. În protocolul percheziției s-⁠a notat: „percheziție fără rezultat”. Cu toate acestea, au fost arestați trei oameni: „preotul părintele Mihail, chiaburul din satul Edoma Procopie Semionovici Fokin și Ecaterina Halturina din satul Riabinici”. Acuzația, contrarevoluționară, era mai mult decât abstractă. Absența vreunei vini îi dădea nădejde că comisia îl va elibera.

Din toate acestea, Comisia Extraordinară a poruncit: „pentru răspândirea de chemări contrarevoluționare, preotul Mihail Tihonițki să fie împușcat”. Sentința a fost împlinită la 20 septembrie 1918. Trei fii ai părintelui Mihail și-⁠au legat soarta de Biserica Ortodoxă Rusă: Vladimir a primit de timpuriu monahismul și apoi, în exil, a devenit mitropolit, exarh al Europei Occidentale; Veniamin a slujit mulți ani ca preot la Viatka, iar în 1942 a primit monahismul și, ca arhiepiscop de Kirov și Slobodsk, s-⁠a ostenit mult la renașterea eparhiei Viatka; Elpidifor, pedagog talentat și creștin adânc credincios, a pierit în lagărele staliniste. Fiicele au lucrat mult timp ca educatoare la Orlov și au îngrijit cu smerenie mormântul tatălui.

Mormântul părintelui Mihail a devenit loc de cinstire a ortodocșilor. Orlovenii care l-⁠au cunoscut și cei care au auzit despre el de la părinți sunt încredințați de sfințenia lui. La 8 septembrie 2008, sfintele moaște ale protoiereului Mihail Tihonițki au fost aflate la cimitirul din Orlov, într-⁠un loc păstrat de tradiția bisericească, și se odihnesc acum în biserica parohială a Nașterii Maicii Domnului. Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, părintele Mihail a fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ruși; proslăvirea a avut loc în 2003. Este pomenit la 20 septembrie, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare), la 11 iulie cu Soborul sfinților din pământul udmurt (zi mișcătoare) și la 21 octombrie cu Soborul sfinților din Viatka.