Misail de la Abalak

Cuviosul Misail de la Abalak (în lume Pavel Ivanovici Fokin) a fost ieromonah al Bisericii Ortodoxe Ruse, cleric al eparhiei Tobolsk, născut la 29 iunie 1797 în satul Lipoiarskoe, în gubernia Tobolsk, și adormit la 19 august 1852. A fost proslăvit în 1984 în soborul sfinților din Siberia, în rândul cuvioșilor. Este pomenit după calendarul vechi la 10 iunie, în soborul sfinților siberieni, și la 17 decembrie.

Tinerețea

S-⁠a născut în familia diaconului Ioan Kuzmici Fokin din Lipoiarskoe și a fost botezat Pavel. Primele învățături le-⁠a primit acasă, de la bunicul Cuzma, care l-⁠a învățat să citească. În 1806 a fost dat la seminarul teologic din Tobolsk și a locuit la niște rude, văduve de preoți. În 1817 a terminat seminarul. Părinții voiau să-⁠l vadă preot și i-⁠au propus să se căsătorească, dar Pavel avea înclinare spre viața monahală. Neprimind binecuvântarea părinților ca să intre în mănăstire, a intrat mai întâi ca psalt la biserica Sfinților Petru și Pavel din Tobolsk, cu hirotesia în stihar, iar în mai 1818 a fost numit învățător de gramatică latină la seminarul din Tobolsk, unde i s-⁠a încredințat și biblioteca.

Preotul de sat

Mai puțin de un an după aceea, seminarul a fost reorganizat și Pavel a rămas fără loc. Atunci în satul lui natal s-⁠a eliberat un loc de preot. Pavel a cedat îndemnurilor părinților și în ianuarie 1819 s-⁠a căsătorit cu Tatiana, fiica preotului din sat. La 2 martie 1819 arhiepiscopul Ambrozie (Kelembet) al Tobolskului l-⁠a hirotonit preot la biserica Botezului Domnului din Lipoiarskoe. Din căsătorie s-⁠au născut un fiu, Mihail, care a devenit preot și, rămas văduv, s-⁠a tuns monah, și două fiice, care au ajuns preotese. Viața de familie nu l-⁠a abătut de la grija parohiei, căci toată munca gospodăriei a luat-⁠o asupra ei soția.

În ianuarie 1824 a fost mutat la biserica Sfântului Prooroc Ilie, nou zidită, din satul Gotopupova, ținutul Ișim. În 1829 a fost numit protopop, dar slujba aceasta îl rupea de la slujirea parohiei, care nu avea alt preot, și a cerut să fie mutat la o biserică cu doi sau trei preoți. Cererea a fost încuviințată și în septembrie 1832 a fost mutat la biserica Sfinților Petru și Pavel din Abatskaia Slobodă, la șaptezeci de verste de Ișim.

Monahul

La 2 aprilie 1839 a murit soția lui, Tatiana. Nevrând să rămână preot văduv la o parohie de sat, Pavel a cerut arhiereului Tobolskului să fie primit între frații mănăstirii Znamenski din Abalak. Prin hotărârea consistoriului din 23 iunie 1839 cererea a fost primită și la 17 decembrie același an rectorul seminarului din Tobolsk, arhimandritul Eftimie (Miloslavov), l-⁠a tuns în monahism cu numele Misail. Arhiepiscopul Atanasie (Protopopov) l-⁠a numit în mănăstire ecleziarh, dar Misail nu avea nici experiență, nici înclinare către treburile gospodărești, și egumenul Antonie a luat asupra lui lucrarea de ecleziarh.

În martie 1843 noul arhiereu al Tobolskului, Vladimir (Aleavdin), l-⁠a chemat pe Misail din mănăstirea Abalak la Tobolsk și l-⁠a numit preot al bisericii Crucii de la casa arhierească, cu îndatorirea de duhovnic al arhiereului însuși și al clerului din oraș. I s-⁠a încredințat și să asculte spovedania celor ce intrau în rânduiala preoțească. În 1845 a venit la Tobolsk noul arhiepiscop Gheorghe (Iașciurjinski), căruia îi plăcea precizia deosebită în săvârșirea slujbelor. El examina personal pe toți cei ce voiau un loc de preot sau de diacon și, dacă rezultatul nu era bun, îi trimitea la părintele Misail ca să-⁠i învețe rânduiala slujbei, citirea, cântarea și rostirea învățăturilor. Șase ani și jumătate a ținut Misail această slujbă de învățător și examinator.

Adormirea

În iulie 1852 a sosit la Tobolsk, după obicei, sfânta icoană a Siberiei, icoana Maicii Domnului de la Abalak. Misail a săvârșit neîncetat molebene înaintea ei, dar cei de față au băgat de seamă la el o oboseală neobișnuită și o înfățișare bolnavă. I s-⁠a spus să meargă să se odihnească. Misail a intrat în chilia lui, s-⁠a culcat și nu s-⁠a mai putut ridica. A adormit după ce s-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine ale lui Hristos, la 19 august 1852. Slujba înmormântării a săvârșit-⁠o noul arhiepiscop Evlampie (Piatnițki), venit la Tobolsk, împreună cu clerul orașului. A fost îngropat la biserica din afara orașului a casei arhierești. În 1984 a fost proslăvit în soborul sfinților din Siberia, în rândul cuvioșilor.