Nichifor Kuchin

Sfântul Cuvios Mucenic Nichifor Kuchin a fost ieromonah la Mănăstirea Solovețki și a murit ucis de tâlhari, împreună cu arhimandritul Veniamin, într-⁠o chilie din pădure, în aprilie 1928.

Nichifor și Veniamin

Nichifor (în lume Nicolae Ivanovici Kuchin) s-⁠a născut în ținutul Solvîcegodsk, gubernia Vologda. A slujit în armată și a ajuns subofițer. După ce a ieșit la pensie, a intrat în 1909 la Solovețki, iar în 1913 arhimandritul Ioanichie l-⁠a tuns în monahism cu numele Nichifor. A absolvit cinci clase la școala frățească, a avut ascultarea de la camera cu rufărie și lucruri, a fost hirotonit ieromonah și a ajuns ajutorul cel mai apropiat al arhimandritului Veniamin în vremea prigoanei.

Veniamin, născut la 4 ianuarie 1868 în satul Evsevievskaia, din ținutul Șenkursk, gubernia Arhanghelsk, în familia țăranilor Vasile și Pelaghia Kononov, a primit la botez numele Vasile. Părinții l-⁠au dus de mai multe ori la Solovețki, iar dorința de a sluji Domnului s-⁠a întărit în el. A intrat în mănăstire ca lucrător în 1893 și ca frate începător în 1897, a condus brutăria și a ținut prăvălia mănăstirii. A fost tuns monah la 12 iunie 1903 de arhimandritul Ioanichie (Iusov), cu numele Veniamin, a fost hirotonit ierodiacon în 1905 și ieromonah în 1908. În 1910 a fost numit duhovnic al mănăstirii, în 1912 egumen al Mănăstirii Antoniev-⁠Siisk, iar în același an a fost ridicat la rangul de arhimandrit.

Egumen la Solovețki

Mănăstirea fusese zguduită patru ani de nemulțumirile unor frați împotriva arhimandritului Ioanichie, care a fost pus la pensie de Sfântul Sinod în 1917. La 4 octombrie 1917, din 247 de buletine, 238 l-⁠au ales egumen pe Veniamin. Un incendiu din noaptea de 7 spre 8 decembrie 1917 a fost socotit de el o încercare îngăduită de Dumnezeu pentru păcatele frăției față de fostul egumen, și i-⁠a chemat pe frați la pace și iertare. După decretul bolșevicilor de despărțire a Bisericii de stat, Veniamin a rânduit să fie ascunse odoarele de preț în zidul și sub pridvorul catedralei Schimbării la Față și deasupra altarului bisericii Sfântului Nicolae; ajutorul lui în această lucrare a fost ieromonahul Nichifor.

În 1920 Armata Roșie a intrat la Arhanghelsk, iar comisii speciale au început să scoată proviziile din insule. Veniamin a cerut în scris, la 20 iunie, să rămână mănăstirii o rezervă pentru cei 430 de frați, dar cererea a fost ignorată. Unii călugări au arătat ei înșiși ascunzătorile, iar o nouă tulburare s-⁠a ridicat împotriva egumenului. La sfârșitul lui 1920 arhimandritul Veniamin și ieromonahul Nichifor au fost arestați sub învinuirea că ascunseseră obiecte de preț și păstraseră arme, și trimiși la tăiat lemne la Holmogori.

Pustnicia și moartea

După ce au ispășit pedeapsa, în 1922, cei doi s-⁠au așezat la metohul Solovețki din Arhanghelsk, apoi la un farmacist, iar vara lui 1926, la sfatul fratelui Ștefan Antonov, au mers în satul Ceasovenskoe și și-⁠au făcut o chilie în pădure, la patruzeci de verste de cel mai apropiat sat. Aveau o colibă mică, o grădină de legume și un ghețar, și se hrăneau cu legume și cu pește din lacul Volkozero. Ștefan le aducea de două ori pe an cele de trebuință. Au trăit acolo aproape doi ani în rugăciune și muncă.

În 1927 un comsomolist, Ivanov, devenit pădurar, a aflat drumul spre chilie și a hotărât să-⁠i omoare și să-⁠i jefuiască, crezând că nu va fi pedepsit, pentru că monahii erau puși în afara legii. A petrecut o noapte la ei, apoi în primăvara lui 1928 l-⁠a îndemnat pe hoțul Iarîghin să-⁠l însoțească. În seara de 17 aprilie, marți în Săptămâna Luminată, au ajuns la Volkozero. Chilia era luminată, căci monahii făceau slujba pascală. După ce lumina s-⁠a stins, ucigașii au tras pe fereastră spre paturi. Apoi, urcați în pod, au luat câteva lucruri, au udat pereții cu gaz și au dat foc, iar din chilie s-⁠au auzit din nou strigăte, căci cei doi preoți-⁠monahi erau încă în viață. La 9 iunie 1928 Ștefan a găsit doar chilia arsă și două schelete. Ucigașii au fost arestați și osândiți la zece și la opt ani.

Părintele Nichifor este pomenit la 17 aprilie, la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici, la 23 august, în soborul noilor mucenici de la Solovețki, și la 1 noiembrie, în soborul sfinților din mitropolia Arhanghelsk, după stilul nou.