Nichita Albanski

Sfântul Preot Mucenic Nichita Albanski a fost de neam albanez, ieromonah, și a nevoit pe Sfântul Munte Athos. A primit cununa muceniciei la Serres, în Sâmbăta Mare a anului 1808. Este pomenit la 4 aprilie.

Sursa nu păstrează date despre părinții sau despre viața lui în lume. La Athos a slujit întâi la Mănăstirea rusească a Sfântului Pantelimon, apoi s-⁠a retras la liniște în schitul Sfânta Ana. Din dragoste pentru Hristos a dorit să-⁠și verse sângele pentru El. A plecat la Serres, a ajuns în Lunea Mare, 30 martie 1808, la metohul mănăstirii Pantelimon, i-⁠a mărturisit starețului hotărârea sa, s-⁠a împărtășit și a ieșit în oraș. Lângă o moschee a sfătuit un tânăr șchiop să creadă în Hristos spre vindecare; pârât, a fost dus la mai-⁠marii orașului. În fața lor, a mărturisit că Hristos este singurul Dumnezeu adevărat și că Mahomed este un amăgitor, cerând să fie omorât sau lăsat să prăznuiască Învierea.

A stat în temniță, a fost chinuit cu un cerc de fier pe cap, cu ace sub unghii, spânzurat cu capul în jos și ars. Spre seara Sâmbetei Mari a fost osândit la moarte prin spânzurare, în piața Cerah-⁠bazar. Povestea muceniciei i-⁠a fost trimisă mănăstirii Sfântul Pantelimon într-⁠o scrisoare a starețului metohului din Serres.