Nicolae Gavarin

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Gavarin (Nicolae Ivanovici Gavarin) a fost preot al Bisericii Ruse, născut la 23 decembrie 1870 la Iakobstadt, în gubernia Curlanda, și mort la 24 aprilie 1938 în lagărele Uhtpecilag. Sfântul Sinod al Bisericii Ruse l-⁠a proslăvit la 24 decembrie 2004, între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei. Pomenirea lui este la 11 aprilie după calendarul vechi (24 aprilie după cel nou) și la 29 ianuarie (11 februarie) în Soborul sfinților din Komi, ca și în Soborul noilor mucenici ruși.

S-⁠a născut în familia citețului Ioan Ivanovici Gavarin (1841-1906). În 1893 a terminat seminarul din Riga la categoria întâi și un an al academiei teologice. La sfârșitul veacului al XIX-⁠lea a fost citeț în diferite biserici de parohie din Letonia, apoi învățător la școala primară model de pe lângă seminarul din Riga. La 15 august 1901 s-⁠a căsătorit cu fiica preotului Valentina Ivanovna Bogonosțeva (1881-1968) și au avut doi copii: pe Tatiana (1903-1989) și pe Evgheni (1905-1941).

La 3 martie 1902 episcopul Agafangel (Preobrajenski) al Rigăi și Mitavei l-⁠a hirotonit preot. În toamna lui 1902 a fost mutat în eparhia Grodno și a fost mai întâi observator al școlilor bisericești din ținut. Din 1903 a slujit la catedrala Sfânta Sofia din Grodno și s-⁠a arătat predicator deosebit. În Primul Război Mondial, în 1915, parohia lui a fost evacuată la Moscova, iar el a slujit la biserica Sfântului Nicolae de la Șcepî. A fost ridicat la rangul de protoiereu, iar în 1929 a primit dreptul de a purta mitra.

În 1930 a fost alungat de autorități din Moscova, s-⁠a așezat în așezarea Nemcinovka din regiunea Moscova și a slujit la biserica Nașterii lui Hristos. În 1935 biserica a fost închisă prin hotărârea autorităților locale, iar părintele Nicolae Gavarin, împreună cu protoiereul Alexei Sokolov și diaconul Eliseu Ștolder, s-⁠a mutat în satul Romașkovo, unde a slujit la biserica Sfântului Nicolae. La 29 august 1937 a fost arestat și pus în închisoarea Taganka. La 15 septembrie 1937 troica NKVD a regiunii Moscova l-⁠a găsit vinovat după articolul 58 și l-⁠a osândit la zece ani de lagăr de muncă, iar el a fost trimis în Uhtpecilag, în Republica Komi. A murit în lagăr la 24 aprilie 1938 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut. O nouă anchetă în procesul lui, făcută în 1939, a fost nevoită să recunoască faptul că toți condamnații în acel proces fuseseră osândiți fără temei, dar sentința nu a fost anulată.