Nicolae Raevski

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Raevski a fost preot în eparhia Tver și a fost împușcat la 3 noiembrie 1937, după ce se împotrivise închiderii bisericilor și schismei renovaționiste.

Viața

S-⁠a născut la 2 martie 1885, în orașul Rjev, gubernia Tver, în familia citețului Vasile Savici Raevski. Mama a murit în 1892, iar în 1897 tatăl s-⁠a mutat cu copiii în satul Bereznikovo și a fost acolo citeț, dar a murit în martie 1899. Nicolae a terminat școala primară și școala teologică din oraș, în 1899, și a fost trimis să slujească drept citeț la Bereznikovo, în locul tatălui răposat. În 1906 a fost mutat la biserica din Turginovo, iar în noiembrie a fost chemat în armată, la Varșovia, în regimentul 182 de infanterie de rezervă. În 1910 s-⁠a întors la Rjev ca citeț la biserica Acoperământului, iar peste un an s-⁠a mutat la Starița, ca econom al școlii teologice. În 1913 a fost hirotonit diacon, în 1915 a fost trimis la biserica din Osulskoe, ținutul Rjev, unde a fost diacon cincisprezece ani, până în 1930. La 20 ianuarie 1930 a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Kokoșa, raionul Rjev. Prigoana creștea, bisericile se închideau sub felurite pretexte sau erau luate de renovaționiști cu ajutorul puterii și apoi date puterii spre închidere.

În 1936 a fost mutat la biserica din Baranea Gora, pe care autoritățile încercau să o închidă. Pentru orice întâmplare a început să caute un alt loc de slujire, iar în august 1937 enoriașii din Borzîni i-⁠au scris că ar vrea să-⁠l cheme. A vizitat satul și a slujit acolo, apoi a răspuns: „Mă întorc din Borzîni și, gândindu-⁠mă la cele auzite, socotesc că poporul prețuiește biserica, o iubește și ar fi bucuros să aducă folos; mă tem foarte mult că parohia Borzîni va fi ocupată de renovaționiști, ceea ce ar fi tot una cu închiderea bisericii.” La 9 octombrie a trimis arhiepiscopului Tverului cererea de mutare.

Arestarea și moartea

Era însă în vigoare ordinul de arestare a clerului și a credincioșilor suspecți de simpatie pentru Rusia dinainte de revoluție. La interogatoriu a spus că a primit vizita unor locuitori care cereau să slujească în casele lor, iar el a răspuns că nu poate și le-⁠a arătat cum să ceară voie autorităților; că în august locuitori din Viazmitsî l-⁠au invitat la Borzîni pentru a vedea parohia, și că nu a știut că locul era deja luat de alt preot. Întrebat dacă se recunoaște vinovat de agitație contrarevoluționară, a răspuns că se recunoaște vinovat doar că în suflet s-⁠a supărat pe autorități pentru impozitele mari, care nu existau pe vremea țarului, fără să spună asta nimănui. În aceeași zi anchetatorul a căutat martori dispuși să dea mărturii: contabila cooperativei satului a spus că preotul, trecând pe la o femeie, a zis că nu are rost să lucrezi în colhoz, căci statul ia oricum toată recolta, și a rugat-⁠o să meargă pe la casele colhoznicilor bisericoși și să-⁠i cheme la biserică; pentru aceasta, la raion, preotul fusese amendat cu o sută de ruble. Pe baza unor asemenea mărturii, la 26 octombrie s-⁠a întocmit actul de acuzare, iar la 1 noiembrie troica NKVD a hotărât executarea. Părintele Nicolae a fost împușcat la 3 noiembrie 1937. În august 2000 Sinodul arhieresc jubiliar l-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori.

Este pomenit la 3 noiembrie, la 18 iulie (zi mobilă), în soborul sfinților din Tver, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.