Oprea din Săliște

Sfântul Mucenic Oprea din Săliște a fost un plugar din Săliștea Sibiului, în Transilvania, care a apărat dreapta credință împotriva silniciilor de a-⁠i trece pe ortodocși la unirea cu Roma, în vremea împărătesei Maria Tereza (1740-1780).

Trăia cu soția, Stana, și cu copiii într-⁠o evlavie bună. În vremea aceea stăpânirea habsburgică le răpea ortodocșilor bisericile, îi izgonea pe preoți, îi lovea cu biruri pe cei ce nu se plecau Romei și umplea temnițele. Oprea s-⁠a pregătit cu post și rugăciune, a căutat cu binecuvântarea preoților izgoniți și cu sfatul bătrânilor mulțimea dreptcredincioșilor prin munți și văi, îmbărbătându-⁠i pe cei ce pătimeau. Când i-⁠a cerut căpeteniei țării să oprească prigoanele, a fost mustrat ca răzvrătit și amenințat cu temnița și cu moartea. În toamna anului 1748 a mers la Viena să se plângă împărătesei, arătând că unirea cu Roma se făcuse atât de pe ascuns, încât nici preoții nu știau ce este. Împărăteasa l-⁠a ascultat cu viclenie și a poruncit în taină să fie întemnițat la întoarcere, dar Oprea, aflând, a rămas în Banat ca cioban.

Cum suferințele credincioșilor nu mai puteau fi răbdate, a plecat din nou la Viena, înainte de Paști, cerând fie un episcop de legea lor, fie drum slobod să plece din țară. Împărăteasa a poruncit să fie prins și osândit pe viață în cetatea Kufstein din Tirol. Soția lui l-⁠a așteptat mult timp, îmbrăcată în negru la ușa bisericii, dar el nu s-⁠a mai întors. După alte izvoare, a fost trimis la Viena în 1752, împreună cu preotul Moise Măcinic, și ambii au fost aruncați la Kufstein; în 1784 Stana cerea împăratului Iosif al II-⁠lea să-⁠l elibereze după treizeci și doi de ani de robie, iar conducerea închisorii răspundea că nu mai știe nimic despre el. OCA dă anul morții ca 1776.

A fost slăvit ca mucenic de Biserica Ortodoxă Română în 1992, împreună cu ceilalți mărturisitori ardeleni. Este pomenit la 21 octombrie.