Petru Antonov

Sfântul Mucenic Petru Antonov (Petru Ivanovici Antonov) s-⁠a născut în 1872 în stanița Kamenskaia, în regiunea Doneț. Înainte de revoluție a fost ofițer în armata țaristă, iar după revoluție și-⁠a ales slujirea Bisericii, ca citeț. În 1923 a fost învinuit de „propagandă religioasă” și osândit la un an de închisoare. A fost arestat din nou în 1930 și, pentru „propagandă antisovietică”, a primit zece ani de închisoare și cinci ani de privare de drepturi. După cinci ani de pedeapsă, în 1935, a încercat să fugă; a urmat o nouă sentință, încă zece ani de lagăr. A fost dus cu etapa la Karlag, în Kazahstan.

La 21 noiembrie 1937 a fost arestat iar și s-⁠a întocmit un nou dosar: i se imputa „răspândirea de zvonuri provocatoare și a unor propriile prorocii, din punct de vedere religios, despre apropiata prăbușire a puterii sovietice”. Actul de acuzare spune că nu s-⁠a recunoscut vinovat, dar nici nu a tăgăduit că a luat parte la adunările în care vorbea despre „vedeniile” sale. La 17 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la pedeapsa supremă. Sentința a fost executată la 7 martie 1938.

Este pomenit la 2 decembrie și la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, după stilul nou.