Procopie de la Varna

Sfântul Procopie de la Varna a fost un mucenic de neam bulgar, născut într-⁠o familie săracă de țărani pe lângă orașul Varna, pe atunci în Imperiul Otoman, și ucis la Smirna, în Asia Mică, la 25 iunie 1810, după ce se lepădase de credință și apoi o mărturisise din nou. Este ocrotitorul orașului Varna. Biserica Bulgară îl pomenește la 25 iunie. Sursa noastră nu dă data canonizării și arată doar că în 2010 Sfântul Sinod a aprobat o slujbă în cinstea lui.

Copilăria și Muntele Athos

S-⁠a născut într-⁠o familie săracă de țărani ortodocși. Era neștiutor de carte, dar copil fiind se deosebea printr-⁠o minte iscusită, evlavie și dragoste de limba părinților lui. Într-⁠o zi, el și tatăl său s-⁠au întâlnit cu un monah de la mănăstirea Zografu din Sfântul Munte, care a lăudat rânduiala de acolo și folosirea limbii bulgare (mai degrabă slavona bisericească) la slujbe. Procopie l-⁠a rugat numaidecât să-⁠l ia cu el. Părinții l-⁠au lăsat să se călugărească, la doisprezece ani, și el a plecat desculț și zdrențuit, dar bucuros că va învăța să citească și să scrie și să cunoască binefacerile lui Dumnezeu față de oameni.

După o vreme petrecută la Athos, a aflat că viața mănăstirească nu-⁠i priește și s-⁠a gândit s-⁠o părăsească. Deși îl mistuia dorul, nu a îndrăznit sau nu a putut să se întoarcă în satul lui. A mers la Constantinopol, apoi la Smirna, unde a trăit o vreme, ajuns deja bărbat cu barbă. Chinuit de părerea de rău că părăsise și casa, și monahismul, a ajuns într-⁠atât de deznădăjduit, încât a hotărât să-⁠și schimbe credința și să se alăture musulmanilor.

Lepădarea și mărturisirea

S-⁠a dus la cadiul din oraș și i-⁠a spus că s-⁠a încredințat că islamul e mai plăcut lui Dumnezeu decât creștinismul și că, în semn de aceasta, vrea să se taie împrejur. Ca să se vadă că a crezut cu adevărat în proorocirile lui Mahomed și în măreția lui Allah, își lăsase barba lungă, ca de derviș. Cadiul a rămas foarte mulțumit, l-⁠a învățat cuvintele de rostit la intrarea în islam și, după cincisprezece zile, l-⁠a tăiat împrejur.

După încă o jumătate de lună, Procopie, care între timp se pocăise adânc pentru lepădarea lui de creștinism și o socotea păcat greu, a mers din nou la cadiu, de data aceasta ca să-⁠i spună că nu mai vrea să fie musulman. Deși la început fusese sfătuit doar să fugă din oraș și să intre iar în mănăstire, un preot local, la care s-⁠a dus după ajutor, l-⁠a pregătit pentru mucenicie în cea mai mare parte a timpului scurs de la tăierea împrejur. Musulmanii prezenți la întâlnire, uimiți și revoltați, au încercat în multe feluri să-⁠l oprească, dar în zadar. S-⁠a văzut că dorința lui era să moară pentru Hristos, și pentru a fi învățătură și altora care ar fi gata să se lepede.

Deși l-⁠au osândit la moarte, după vieți turcii nu s-⁠au hotărât să-⁠l ucidă, din admirație pentru vitejia lui și pentru că „li s-⁠a făcut rușine de ei înșiși”. S-⁠au certat cine să-⁠l decapite, până când s-⁠a găsit un fost creștin, descris ca om crud și rău, poate un fanatic religios, care a primit să-⁠i taie capul, și mucenicul a fost ucis.

Cinstirea

Pomenirea lui se face la 25 iunie după calendarul Bisericii Bulgare. În 2010 Sfântul Sinod a aprobat o slujbă în cinstea sfântului, iar în 2021 Mitropolia Varnei și Marelui Preslav a publicat o carte cu viața, acatistul și slujba de priveghere. Acatistul îl numește ales de Dumnezeu, cuvios mucenic, nevoitor aspru, vestit apărător al pocăinței și mucenic viteaz, strălucit printr-⁠o întreită nevoință înaintea Sfintei Treimi.

La Varna se află singura biserică din țară închinată Sfântului Procopie. Zidirea a început în 2009, piatra de temelie fiind sfințită de mitropolitul Chiril al Varnei și Marelui Preslav, iar după doisprezece ani de lucru biserica a fost sfințită în februarie 2021 de mitropolitul Ioan. În oraș există și o stradă cu numele lui.