Prohor de Rostov

Sfântul Ierarh Prohor de Rostov, în schimă Trifon, a fost episcop al Rostovului și Iaroslavlului la începutul veacului al XIV-⁠lea și a întemeiat Mănăstirea Tolga, în amintirea arătării unei icoane a Maicii Domnului. S-⁠a mutat la Domnul la 7 septembrie 1328.

La sfârșitul anului 1310, ca egumen al Mănăstirii Mântuitorului din Iaroslavl, a luat parte la un Sobor adunat pentru obiceiul mitropolitului de a lua bani de la preoți pentru hirotonie. În martie 1311 a fost hirotonit la Tver, de mitropolitul Petru al Kievului și al întregii Rusii, episcop al Rostovului și Iaroslavlului. În 1314-1315 a întemeiat Mănăstirea Tolga, pe râul Tolga, în amintirea arătării unei icoane. În 1319 a mers la Tver să împace pe marii cneji cu cneazul Iuri al Moscovei. În 1325, împreună cu mitropolitul Petru și cu alți trei episcopi, a luat parte la Moscova la înmormântarea marelui cneaz Iuri Danilovici, care fusese ucis. La 14 august 1327 a sfințit la Moscova catedrala Adormirii, a cărei zidire începuse la 4 august 1326, sub mitropolitul Petru, cu cneazul Ioan Danilovici Kalita. În 1328 s-⁠a retras la Mănăstirea Mântuitorului din Iaroslavl și a murit la 7 septembrie 1328, primind înainte de moarte schima și numele Trifon.

După tradiție, a fost om cu viață dreaptă, având toate virtuțile episcopilor creștini din vechime. La 8 august 1314, lângă Iaroslavl, la vărsarea râului Tolga în Volga, i s-⁠a arătat o icoană a Maicii Domnului. Pe drumul spre Rostov, episcopul a înnoptat pe malul Volgăi și noaptea a văzut un stâlp de foc și un pod peste Volga. A trecut râul pe pod și a văzut lumina icoanei, așezată pe stâlpul de foc. S-⁠a rugat mult în fața ei, apoi s-⁠a întors pe pod în cortul său. Dimineața a trecut Volga și, în locul arătării, a început să taie cu mâinile lui pădurea, să curețe locul și să pregătească lemne pentru o biserică; au făcut același lucru și cei de față, cu râvnă, și în aceeași zi au pus temelia unei mici biserici. Episcopul a închinat biserica Intrării în Biserică a Maicii Domnului, a rânduit ziua de 8 august ca zi de prăznuire a arătării icoanei, a așezat un egumen și a hotărât ca acolo să fie o mănăstire de călugări. Icoana arătată s-⁠a proslăvit prin multe minuni.

În 1322 sfântul a ferit Rostovul de hanul tătar Ahmil, vindecând prin minune pe fiul acestuia, bolnav greu lângă Iaroslavl, după ce i-⁠a dat să bea apă sfințită și l-⁠a binecuvântat cu semnul crucii. Despre înfățișarea lui se spune că era rus la chip, cu barbă ca a Teologului, în veșmânt arhieresc cu omofor și cu Evanghelia în mâini. În cartea despre sfinții ruși, episcopul Prohor, împreună cu ierarhii rostoveni Efrem și Chiril, este numărat între sfinții cinstiți local. Cei care îl cinstesc cred în mijlocirea lui la Preacurata Născătoare și primesc, prin rugăciunile lui, împlinirea cererilor și izbăvire de nevoi și boli. Se presupune că el a scris Viața mitropolitului Petru și cuvântul de laudă al acestuia.

Este pomenit la 5 iunie în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, după stilul nou.