Sava din Ioannina

Sfântul Sava din Ioannina a dus o viață de nevoință la Sfânta Mănăstire a cinstitului Înaintemergător, de pe insula din lacul Ioannina, în jurul mijlocului secolului al XV-⁠lea. Nu se știe unde s-⁠a născut. A fost părintele duhovnicesc al sfinților Nectarie (mort în 1550) și Teofan (mort în 1544), din vestita familie bizantină Apsaras, pomeniți împreună la 17 mai.

Savva era fiu de familie nobilă, dar de mic a iubit sărăcia lui Hristos și a trăit până la sfârșit ca un sihastru smerit și sărac. Nimeni nu l-⁠a văzut vreodată mânios, judecând pe alții sau amintindu-⁠și răul. Despre smerenie spunea: „Smerenia este piatra de temelie tare și nestricăcioasă pe care se clădește viața duhovnicească.” Era isihast, cu nevoință foarte aspră: se ruga în fiecare noapte până dimineața și mânca puțin și simplu, fără carne, pește sau brânză, și nu punea niciodată untdelemn în mâncare.

A adormit în pace în anul 1505. În clipa în care și-⁠a dat sufletul, din trupul său s-⁠a ridicat o mireasmă nespusă. A fost înmormântat în mănăstirea Înaintemergătorului. O părticică din moaștele lui se păstrează și se cinstește în Mănăstirea Rusanu a Schimbării la Față din Meteora. Este pomenit la 3 februarie (stil nou; 16 februarie pe stil vechi).