Sari la conținut

Sfântul Cuvios Mucenic

Serafim Bulașov

Monah mucenicit pentru credința în Hristos în 1938, în timpul persecuției sovietice.

Prăznuire
19 noiembriestil vechi 2 decembrie
Adormit
1938secolul XX

Viața

Sfântul Cuvios Mucenic Serafim Bulașov, egumen, a fost monah al Mănăstirii de același rit (edinoverie) Sfântul Nicolae din Moscova, apoi preot în satul Iakovlevo, și a fost împușcat la 5 februarie 1938 la poligonul Butovo, lângă Moscova.

În lume se numea Nicolae Semionovici Bulașov și s-⁠a născut în 1872, la Moscova, într-⁠o familie de schismatici popovți (vechi-⁠rit cu preoți). Între 1893 și 1897 a fost în armată, cu gradul de subofițer superior. La 19 noiembrie 1899 a fost primit în Biserica Ortodoxă și în aceeași zi a intrat la Mănăstirea edinovertă Sfântul Nicolae. Doi ani a lucrat ca ceraș, în 1902 a fost chelar al starețului, la 28 iunie 1903 a fost primit novice, iar la 26 februarie 1904 a fost tuns monah cu numele Serafim. Din 1903 a fost secretarul starețului. La 23 noiembrie 1906 a fost hirotonit ierodiacon și a continuat ascultarea de secretar, la care s-⁠a adăugat cea de la strană. În 1911 a fost locțiitor de protopop al mănăstirii, iar la 13 aprilie 1912 a fost hirotonit ieromonah. În 1915 a trecut la Mănăstirea Schimbării la Față din Guslița, întemeiată anume pentru lucrarea de lămurire printre vechi-⁠ritualiști.

În februarie 1930 a fost arestat preotul bisericii icoanei Maicii Domnului de la Ahtîrka din satul Iakovlevo, iar enoriașii l-⁠au rugat pe părintele Serafim să le slujească. A primit, a trimis cerere episcopului, la 4 iunie 1930 a fost numit la biserica de acolo și la 10 iunie 1931 a fost ridicat la rangul de egumen. A slujit acolo aproape opt ani.

La 25 ianuarie 1938 a fost arestat, închis la Taganka, la Moscova, și interogat a doua zi. A răspuns la învinuirea anchetatorului că nu se recunoaște vinovat și că nu a făcut niciodată propagandă. Au fost chemați doi martori mincinoși, care au confirmat acuzațiile. La 2 februarie 1938 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. A fost împușcat la 5 februarie 1938 și îngropat în groapa comună necunoscută de la Butovo.

Este pomenit la 5 februarie, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou. În 2021 Sfântul Sinod a aprobat o slujbă comună pentru cuvioșii mucenici de la Guslița Serafim Bulașov, Ioasaf Krîmzin și Petru Mamontov, rânduită pentru 19 noiembrie, în stilul vechi.

Prăznuiți în aceeași zi 19 noiembrie