Serghie Mahaev

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Mahaev a fost protoiereu la Moscova, învățător al Legii lui Dumnezeu și duhovnic al surorilor de caritate ale Crucii Roșii, și a fost împușcat la Butovo la 2 decembrie 1937.

Începuturile S-⁠a născut la 6 septembrie 1874 în familia preotului Constantin Gheorghievici Mahaev, de la biserica Mântuitorului din satul Usovo, ținutul Moscova, unde se afla moșia marelui duce Serghei Alexandrovici. A absolvit în 1895 Seminarul din Betania în prima categorie și a devenit psalt la biserica Sfântul Nicolae din Koșeli, în Moscova. A predat la școli parohiale și s-⁠a căsătorit cu Liudmila Serghieevna Țvetkova, fiica unui preot moscovit; nu au avut copii. În 1900, la comunitatea Iverskaia a surorilor de caritate ale Crucii Roșii, ocrotită de marele duce Serghei și de marea ducesă Elisabeta Feodorovna, s-⁠a zidit o biserică a icoanei Maicii Domnului Iverskaia, iar episcopul Partenie (Levițki) de Mojaisk l-⁠a hirotonit diacon la 15 octombrie 1900 și preot la 17 octombrie. Acolo a slujit nouăsprezece ani.

Slujirea A predat Legea lui Dumnezeu la mai multe școli moscovite, a fost membru al comisiei moscovite a Societății Imperiale Ortodoxe a Palestinei și, din 1905, la cererea marii ducese Elisabeta Feodorovna, i-⁠a învățat pe viitoarele surori ale comunității. Căuta să le crească duhovnicește, să le pregătească pentru slujirea celor ce suferă, să le arate că poruncile iubirii de Dumnezeu și de aproapele se pot împlini în munca de zi cu zi. A primit camilafca în 1915, pentru cincisprezece ani de lucru voluntar în Societatea Palestinei, și crucea pectorală de aur în 1917. După 1917 a rămas la biserica Iverskaia; din 24 iunie 1919 a fost paroh al bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel de pe Bolșaia Iakimanka. La 26 martie 1920 mitropolitul Eusebie de Krutițî l-⁠a ridicat protoiereu, iar în 1922 a primit o cruce de aur cu podoabe, dăruită de enoriași.

Încercări și mucenicie În 1922 a fost arestat, bănuit că ar fi învățat copiii Legea lui Dumnezeu, și ținut două săptămâni. În vremea tulburărilor renovaționiste a recunoscut la început Înalta Administrație Bisericească a renovaționiștilor, dar, când a priceput adevărul, s-⁠a depărtat de ei și a luat poziție de neîmpăcat. În februarie 1924, ca președinte al comunității ortodoxe, a organizat împotrivirea față de comunitatea „Uniunii Renașterii Bisericești”, care pusese stăpânire pe biserica Sfinților Petru și Pavel; după plângerea ei despre „mahaevism”, i s-⁠a luat biserica. În 1924 a fost arestat și ținut trei luni. Din 1925 a slujit ca al doilea preot la biserica Sfântul Maron din Starîe Pani, până la închiderea ei în 1930. În 1937 a fost numit paroh al catedralei Botezului Domnului din Noghinsk.

În august 1937, când toți membrii consiliului bisericesc al catedralei au fost arestați, el a organizat un nou grup de douăzeci, ca să evite închiderea bisericii; unii au renunțat în valul de arestări, iar aceasta a devenit pretext de învinuire. La 22 noiembrie 1937 a fost arestat sub învinuirea de agitație contrarevoluționară și închis la Noghinsk. Interogat în aceeași zi, a respins învinuirile de activitate contrarevoluționară, de atragere înșelătoare a credincioșilor și de intenții teroriste împotriva comuniștilor. La 25 noiembrie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte, iar la 2 decembrie 1937 a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută la Butovo.

Este pomenit la 2 decembrie și, după stilul nou, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.