Serghie Smirnov

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Smirnov a fost preot în gubernia Iaroslavl și în ținutul Tver și a fost împușcat la 3 noiembrie 1937. A fost canonizat în anul 2000.

Prigoana

S-⁠a născut la 15 iunie 1893 în satul Borok, ținutul Pošehone, gubernia Iaroslavl, în familia preotului Ioan Smirnov. A absolvit școala din Rîbinsk și a fost doi ani învățător în satul natal. Tatăl a stăruit să se facă preot, iar el a plecat la Seminarul din Iaroslavl, apoi s-⁠a căsătorit cu Nadejda, o țărancă evlavioasă care cânta la strană. În 1919 a fost hirotonit preot în satul Sannikovo, la patruzeci de kilometri de Borok, într-⁠o parohie săracă, fără casă pentru cler; tatăl Nadejdei i-⁠a ajutat să cumpere una. A slujit acolo până în 1935 și au avut patru copii. A fost un păstor râvnitor și un mare iubitor de săraci, împărțind ultima bucată de pâine.

Arestarea și mucenicia

În 1935 autoritățile i-⁠au cerut un impozit pe care nu l-⁠a putut plăti. Toată averea i-⁠a fost înscrisă și familia a fost scoasă din casă și a hoinărit pe la chirii, căci oamenii, deși îl iubeau, se temeau să-⁠l țină mult la ei. Cineva i-⁠a dat trei kilograme de secară, el a luat o piuă ca s-⁠o pisească și a fost reclamat că se ocupă cu măcinatul, iar astfel a fost arestat și condamnat la un an de lagăr pentru neplata impozitului. Cât timp a fost în lagăr, toți locuitorii din Sannikovo au fost mutați, iar satul a fost înecat de lacul de acumulare Rîbinsk. Eliberat după un an, a mers la Tver la arhiepiscopul Tadeu, care l-⁠a trimis la biserica Înălțării Sfintei Cruci din satul Tebliši. Opt luni a stat acolo singur, apoi i s-⁠a dat o căsuță și în aprilie 1937 și-⁠a adus familia.

A fost arestat la 11 octombrie 1937, a treia zi după ziua Sfântului Serghie. La percheziție i-⁠au luat totul, până și o rasă veche. A doua zi soția și fiica Maria au mers în centrul raional și l-⁠au văzut pe părintele Serghie în spatele unei ferestre cu zăbrele, care i-⁠a strigat soției: „Nadia, ține-⁠te, nu plânge, ai pe umeri copiii, trebuie să-⁠i crești”, iar fiicei: „Mășenka, ascultați de mama și ajutați-⁠o.” Un paznic a respins-⁠o pe fată de la fereastră, iar familia a fost scoasă din casă; directorul fabricii de in, deși comunist, a angajat-⁠o pe Nadejda ca bucătăreasă și i-⁠a dat o cameră. Șeful NKVD local i-⁠a propus preotului: „Renunță la rang și vei fi învățător la școala din Tebliši”; el a refuzat: „Nu, niciodată. Sunt preot, fiu de preot, străbunicul meu a fost preot.” După o săptămână a fost mutat la închisoarea din Bejeț și au început interogatoriile. A respins pe rând toate acuzațiile: agitație în colhozuri, campanie împotriva împrumuturilor (spunând că semnase pentru cincizeci de ruble din o sută cincizeci cerute), laudă adusă țarismului, răspândire de scrisori contrarevoluționare, organizare de sectanți. La acuzațiile că organizase slujbe pentru a rupe munca la recoltă a răspuns că slujise doar în zilele rânduite. Mai departe n-⁠a mai vrut să spună nimic, ca să nu mărturisească strâmb împotriva lui sau a celorlalți. Avea cincizeci și patru de ani și lăsa soția, două fiice și un fiu, cea mai mică de numai șapte ani. Martorii chemați au spus că îl cunosc de doar câteva luni. La 20 octombrie s-⁠a întocmit actul de acuzare, iar la 1 noiembrie troica l-⁠a osândit la moarte; a fost împușcat la 3 noiembrie 1937.

A fost trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse la Sinodul Arhieresc Jubiliar din august 2000. Este pomenit la 3 noiembrie și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori, la 5 iunie în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, la 11 iulie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Vologda și la 18 iulie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Tver.