Ștefan din Omsk

Dreptul Ștefan de la Omsk (Ștefan Iakovlevici Znamenski, 1806 sau 1804 până la 1876 sau 1877) a fost protoiereu și paroh al catedralei Învierii din Omsk, om cinstit ca sfânt încă în viață, duhovnic al decembriștilor surghiuniți. A fost slăvit în 1984 între sfinții cinstiți în Siberia, în Soborul Sfinților Siberiei, ca drept, deci ca sfânt local. Se pomenește (stil vechi) la 30 iunie, local, și la 10 iunie, în Soborul Sfinților Siberiei.

Viața

S-⁠a născut la 2 august 1806 (după alte date în 1804) la uzina Jeleznotomskaia din gubernia Tomsk, azi în regiunea Kemerovo. Preot din neam de preoți, a absolvit seminarul din Tobolsk în 1824 și a slujit la catedrala Sfinții Petru și Pavel din Barnaul. În 1827, la cererea lui, a fost mutat la Kurgan, iar în 1836 a fost numit preot al catedralei consistoriului din Tobolsk. În 1839 a fost ridicat protoiereu și a slujit până în 1853 la Ialutorovsk. În 1842 a deschis, împreună cu decembristul I. D. Iakușkin, din darurile negustorului Medvedev și ale altora, o școală lancasteriană pentru băieți, unde se predau catehismul, istoria sfântă, citirea în limbile slave, gramatica rusă și latină, geografia, aritmetica și caligrafia. În 1845, în amintirea soției lui, a deschis o școală lancasteriană pentru fete.

Din 1853 a slujit la Omsk. În cincizeci de ani de preoție, pe lângă îndatoririle de păstor al parohiei, a purtat ascultări bisericești ca membru al consistoriului, econom al seminarului, protopop, misionar între schismatici, învățător de religie la școala de ținut și la gimnaziu și examinator la toate școlile Omskului. Mutarea lui din Ialutorovsk la Omsk a fost cerută de guvernatorul general al Siberiei de Vest, G. H. Gasfordt, ca să întărească faima Omskului ca reședință a ținutului kirghizilor siberieni. Douăzeci și trei de ani (1854-1876) a fost paroh al catedralei Învierii din cetatea Omsk (biserica a fost dărâmată la sfârșitul anilor 1950). Prin grija lui s-⁠a strâns pe lângă biserică una dintre cele mai bune biblioteci duhovnicești din Siberia, cu 316 titluri în 1856 și 1.875 de cărți în anii 1900, la care primea șaptesprezece reviste teologice. A fost în apropiere de protoiereul și cărturarul A. I. Sulotki, a fost director al comitetului Tutelei închisorilor din Omsk, a făcut parte din multe comitete pentru școli și sănătate, și s-⁠a ocupat de îmbunătățirea traiului preoților cazaci.

A fost duhovnicul decembriștilor surghiuniți la Kurgan, Tobolsk și Ialutorovsk, iar la slujbele lui venea F. M. Dostoievski, aflat în surghiun la Omsk. În vremea aceea slujirea în Siberia era socotită pedeapsă pentru toate stările, și erau trimiși acolo oameni nepotriviți în centrul Rusiei, așa că pilda vieții drepte a protoiereului Ștefan a fost cu atât mai strălucitoare. Ca om dăruit slujirii lui și nevoitor strict al evlaviei, a fost cinstit de popor ca sfânt și în viață, și după moarte.

Adormirea și cinstirea

A murit la 2 aprilie 1877 (sau 1876) la Omsk și a fost îngropat la cimitirul Șepelevski din oraș, nimicit în anii 1930; azi stau acolo un foișor de pompieri și strada Armatei a 5-a. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în 1984. Pe icoana Soborului Sfinților Siberiei este zugrăvit în rândul al treilea din dreapta. Fiul lui, Mihail Stepanovici Znamenski (1833-1892), a fost scriitor, memorialist, pictor, caricaturist, arheolog, etnograf și cercetător al țării.